Misterele Universului : Gaurile Negre

          Vreme indelungata existenta gaurilor negre a fost destul de controversata. In prezent foarte putine persoane mai contesta existenta acestora.

1. Ce este si cum se formeaza o gaura neagra?

         O gaura neagra este o regiune din spatiu care are o forta gravitationala atat de mare incat nici chiar lumina nu poate scapa din aceasta. Numele de "gaura neagra" a fost dat pentru prima oara de catre fizicianul John Archibald Wheeler, ea fiind numita initial "stea intunecata".
         Astrofizicienii sunt de parere ca o gaura neagra se formeaza atunci cand o stea cu masa de cel putin trei ori mai mare decat cea a Soarelui moare. Atunci cand nucleul unei stele neutronice (stea neutronica = stea foarte densa formata din neutroni) ce contine o cantitate foarte mare de materie astfel incat ea nu mai poate fi sustinuta , steaua se comprima si se prabuseste in...interior. In timp ce densitatea creste, diametrul ei se micsoreaza.

         Forta gravitationala a unui astfel de obiect creste foarte mult iar acest proces devine tot mai lent astfel incat el nu se sfarseste niciodata. Datorita gravitatiei imense, gaura neagra are proprietatea de a atrage materia din jurul sau. Aceasta patrunde in interiorul gaurii negre rotindu-se in forma de spirala.
         Desi nu prezinta dimensiuni apreciabile, o gaura neagra poate absorbi extrem de multa materie pe care o comprima.Exista si gauri negre care nu au o origine stelara.

2. Cum putem observa o gaura neagra?

        Chiar daca ele exista, cel putin pana in prezent, gaurile negre nu au putut fi observate direct. Găurile negre sunt invizibile, deoarece nici chiar lumina nu poate scăpa din capcanele sale gravitaționale. Insa, in apropierea unei gauri negre au loc anumite fenomene care pot fi observate si detectate de pe Pamant si care le dovedesc existenta.
       Atractia gravitationala foarte mare a unei gauri negre comprima materia pe care o atrage. Materia este incalzita la temperaturi atat de mari incat, cu scurt timp inainte de a fi "inghitita" de catre gaura neagra, aceasta va emite raze X ce pot fi detectate.

        Masa foarte mare a gaurii negre face ca lumina ce trece pe langa ea sa fie deviata sub un anumit factor, deviatie ce poate fi observata de pe Pamant.
        Totusi, cercetatorii sustin ca tehnologia cu ajutorul careia vor putea fi "vizualizate" cat de curand gaurile negre ar putea fi perfectata. Primele imagini ale unei gauri negre vor avea se pare o forma de semiluna.

3. Cum arata o gaura neagra?

         Cercetatorii de la "Institutul de Astrofizica din Paris" au reusit, cu ajutorul unui computer performant sa modeleze aspectul unei gauri negre folosindu-se de imagini reale ale astrilor surprinse de mai multe telescoape. Pe aceste imagini, a fost suprapusa aparitia unei gauri negre.

"Aceasta este imaginea pe care a-ti vedea-o daca v-ati indrepta spre o gaura neagra...fiecare stea aflata in jurul gaurii va avea nu una ci doua imagini, cate una de fiecare parte a ei", afirma cercetatorul Alain Riazuelo :

4. Structura unei gauri negre

O gaura neagra este alcatuita din doua componente principale:
- Orizontul evenimentelor;
- Singularitatea.

        Astronomul german Karl Schwarzschild (1873-1916), a prezis existenta "razei Schwarzschild". Suprafata sferica a gaurii negre caracterizata de "raza Schwarzschild" poarta numele de Orizont al evenimentelor.

a). Orizontul evenimentelor:
         Orizontul evenimentelor este o granita invizibila aflata la marginea gaurii negre in interiorul careia campul gravitational este atat de puternic incat nici chiar lumina nu mai poate scapa din interiorul acestei suprafete. Acest lucru face imposibil de vizualizat interiorul unei gauri negre.
         La nivelul acestei suprafete, viteza de evadare a oricarui obiect este egala cu viteza luminii. Totusi, interiorul unei gauri negre se pare ca este destul de...luminos !! Aici materia este supusa atat multiplelor efecte fizice cat si comprimarii.
         Orizontul evenimentelor prezinta niste proprietati geometrice foarte ciudate. Pentru cineva aflat in afara lui, la o distanta apreciabila de gaura neagra, acesta este o suprafata sferica statica. Aceeasi persoana, apropiindu-se de Orizont, va observa ca totusi el are o viteza foarte mare miscandu-se spre exterior.

b). Singularitatea:
         In centrul unei gauri negre se petrece un lucru foarte ciudat. Acolo exista un punct numit singularitate cu un volum ce tinde spre zero dar cu o masa ce tinde spre infinit. In acest punct, legile fizicii newtoniene nu mai pot fi aplicate.Orice corp ceresc captat de forta de atractie a gaurii negre se deplaseaza catre acest centru de gravitatie.

         Datorita efectelor cuantice, gaurile negre emit radiatie termica numita si "radiatie Hawking". Producerea acestui tip de radiatie, micsoreaza masa gaurii negre, proces numit si "evaporare a gaurii negre".

5. Paradoxul gaurilor negre. Ce s-ar intampla cu un astronaut daca s-ar indrepta catre o gaura neagra?

         Apropiindu-se de Orizontul evenimentelor, un astronaut ar observa distorsiuni optice ciudate in jurul gaurii negre. Odata trecut de acest Orizont al evenimentelor el ar fi practic condamnat la un drum fara intoarcere. In apropierea gaurii negre astronautul este " intins" foarte mult. Picioarele acestuia vor fi atrase cu o forta mai mare decat partea superioara a corpului. Aceasta "intindere" va continua pana cand el va fi practic rupt in bucati.

         Exista totusi doua teorii in lumea fizicii cu privire la ce s-ar putea intampla cu astronautul odata patruns in gaura neagra:

- Din punctul de vedere al relativitatii generale, atunci cand acesta ar trece de Orizontul evenimentelor, nu ar observa nimic deosebit, insa...apropiindu-se de singularitate fortele gravitationale l-ar rupe in bucati;

- Din punctul de vedere al fizicii cuantice insa, dupa ce astronautul ar trece de Orizontul evenimentelor acesta ar intalni un..."zid de foc" (firewall). Particulele cu energie foarte inalta pe care le-ar intalni l-ar "praji" inainte ca acesta sa fie "rupt" de fortele gravitationale imense.
Aceste doua teorii contradictorii compun asa-numitul "paradox al gaurii negre".
Chiar daca prin anumite metode, astronautul ar supravietui fortelor gravitationale mari, el nu s-ar mai putea reintoarce, ci isi va continua drumul catre...singularitate.

6. Teorii controversate

a). Gaurile negre - porti catre universuri paralele 

         Fizicianul Nikodem Poplawski (Univ.New Haven) este de parere ca daca noi am cadea intr-o gaura neagra, particulele noastre ar ajunge intr-un univers paralel. "O gaura neagra nu este ceva infinit de dens si de mic, asa cum presupunea Einstein, ci este ceva finit", afirma Poplawski. Teoria fizicianului se bazeaza pe ipoteza ca inainte de Big Bang ar fi existat o "samanta" de materie foarte densa care s-a format in interiorul unei gauri negre.

b). Poate exista viata in gaurile negre?

         Vyacheslav Dokuchaev (Institutul de cercetare nucleara din Moscova) spune ca in interiorul gaurii negre ar putea exista civilizatii extraterestre. El afirma ca intr-o gaura neagra incarcata electric, pot exista regiuni in care fotonii pot supravietui pe orbite stabile. Aceste puncte stabile exista insa, doar dupa depasirea Orizontului evenimentelor.

         Dupa Orizontul evenimentelor se afla un alt "teritoriu" numit "orizont Cauchy" unde timpul si spatiul revin la normal. In aceasta zona, spune Dokuchaev, ar putea exista civilizatii de Nivelul III foarte avansate in comparatie cu omenirea care inca incearca sa atinga Nivelul I pe scara Kardaschev.

c). "Nu exista gauri negre ci...gauri gri"!!

         Dupa parerea fizicianului Stephen Hawking, teoria actuala referitoare la existenta gaurilor negre este gresita. Solutia paradoxului gaurilor negre o reprezinta eliminarea Orizontului evenimentelor. Acesta este practic cel care genereaza paradoxul. Lipsa Orizontului evenimentelor presupune faptul ca aceste gauri negre, asa cum noi le stim, nu exista. Teoria gaurii gri a lui Hawking permite materiei si energiei sa fie retinute in interiorul gaurii o anumita perioada de timp dupa care aceasta este eliberata in spatiu. Asadar,spune Hawking, nu exista gauri negre ci doar...gauri gri in care materia si energia sunt retinute doar o perioada de timp.

d). Gaurile de vierme si gaurile albe:

        Se presupune ca aceste gauri negre ar fi in legatura cu asa-numitele "gauri albe" prin care materia se revarsa inapoi. Diferenta dintre gaurile albe si gaurile negre o reprezinta comportamentul Orizontului evenimentelor. In cazul gaurilor negre acesta atrage materia pe cand in cazul gaurilor albe, el o expulzeaza. 
        De asemenea, o gaura neagra nu ar fi altceva decat o intrare a unei "gauri de vierme". Gaurile de vierme masoara doar...10¯¹³ cm si nu traiesc decat 10¯²º secunde, si au proprietatea de a "leaga" zone îndepărtate ale universului printr-o "scurtătură". Acestea nu sunt stabile in spatio-timp prabusindu-se sub propria greutate.

7. Gauri negre descperite:

 - In ultima perioada au fost descoperite numeroase gauri negre. Astrofizicienii sunt convinsi ca in centrul galaxiei Calea Lactee exista o gaura neagra super-masiva. Cu ajutorul tehnologiei moderne au putut fi urmarite orbitele stelelor care se deplaseaza in jurul acesteia. Aceasta gaura neagra orbiteaza la 3 ani-lumina de Constelatia Sagetatorul. Faptul ca steaua gigantica SDSS J090745,0+24507 paraseste Calea Lactee cu o viteza de doua ori mai mare decat in mod normal, i-a determinat pe cercetatori sa creada ca in centrul galaxiei noastre se afla o gaura neagra super-masiva;
- În Constelatia Ursa Mare este descoperită o gaură neagră gigantică, Q0906+6930;
- Numeroase rapoarte sugereaza observarea de gauri negre microscopice in acceleratoarele de particule;
- Telescopul Hubble descopera grupuri de gauri negre in afara Caii Lactee, M15 si G1.

Masina timpului a fost inventata !!

        Daca vreodata la usa casei v-ati trezi cu cineva care ar pretinde ca este...stranepotul din viitor iar dumneavoastra nu sunteti nici macar insurat? Este posibil  ca undeva in viitor acest scenariu sa fie real? Ei bine...din punctul de vedere al fizicii, o astfel de posibilitate ar putea fi reala, iar un profesor de fizica, crede ca a gasit solutia. Niciuna dintre legile fizicii cunoscute nu interzice calatoria in timp. Profesorul Ronald Mallett de la Univ. din Connecticut spune ca a proiectat un dispozitiv cu ajutorul caruia calatoria in timp poate deveni realitate.

Dr. Ronald Mallett 

        Pe cand avea numai 10 ani, in 1955, tatal sau moare in urma unui infarct. La un an dupa moartea acestuia, Mallett descopera intamplator cartea "Masina timpului" scrisa de catre H.G.Wells pe care o citeste. "Aceasta carte m-a salvat de la o depresie totala", spune fizicianul. "M-am gandit atunci ca, o masina a timpului ca cea imaginata de Wells m-ar putea ajuta sa ma intorc in trecut si sa-i salvez viata tatalui meu. Aceasta a devenit o obsesie pentru mine". Speranta crearii unei masini a timpului care sa-i permita sa-si revada tatal, l-a determinat pe Mallett sa studieze fizica si peste ani sa devina un profesor respectat. Ani buni acesta a trebuit sa-si ascunda studiile si cercetarile cu scopul de a nu fi luat in deradere de catre colegi si a nu fi etichetat drept...nebun !!

Ronald Mallett (stanga) impreuna parintii si fratele mai mic Jason, 1948

Cum arata masina timpului si pe ce principii se bazeaza?

         Mallett afirma ca aceasta masina ar putea arata ca un cilindru in interiorul caruia mai multe raze laser se intersecteaza astfel incat se creaza un tunel de lumina imens.

         Fizicianul ilustreaza functionarea masinii timpului, facand o analogie cu o ceasca cu cafea in interiorul careia invartim o lingurita. Cafeaua este spatiul iar lingurita este lumina. Invartind rapid lingurita, in interiorul cafelei spatiul este rasucit si se formeaza un..."vartej" sau...vortex!! Spatiul fiind interdependent de timp, se produce o infasurare a celor doua, ceea ce poate face posibila calatoria in timp. In Teoria Generala a Relativitatii a lui Einstein, atat materia cat si energia poate crea un camp gravitational. Obiectele cu o masa foarte mare precum planetele sau stelele pot curba spatiul si timpul din jurul lor. Malett crede ca si lumina, datorita propriei energii poate curba continuumul spatiu-timp. Lumina, desi nu are masa, poate indoi spatiul, astfel ca...un inel puternic de raze laser ar putea deplasa inapoi in timp obiectele ce s-ar afla in mijlocul sau, afirma Mallett.

         Fasciculele de lumina directionate printr-o serie de cristale reflectorizante si incetinite pana la viteza unui melc s-ar intersecta astfel incat sa creeze un tunel de lumina. Tot ce se afla in centrul acestui vortex de lumina ar putea fi deplasat in timp. Daca spatiul din interior este rasucit suficient de mult, linia temporala ar urma sa formeze o bucla de timp ce poate permite calatoria in...trecut !!

Schita a inelului LASER

Fascicul solenoidal de raze LASER ghidat prin cristale fotonice

        Trebuie spus ca masina timpului doctorului Mallett nu poate trimite obiecte decat in trecut, nu si in viitor. Insa, nu se stie exact unde si cand anume se poate materializa obiectele in trecut.

          Pentru a testa functionarea masinii, Mallett spune ca va introduce in interiorul luminii neutroni polarizati. Daca spinii neutronilor se schimba, atunci inseamna ca spatiul a fost curbat, iar o asemenea curbura poate permite calatoria in timp.

Exista trei probleme importante ale acestei masini a timpului :

        Prima problema consta in reducerea vitezei luminii pentru obtinerea energiei necesare. Aceasta nu se poate face decat la temperaturi foarte joase, apropiate de zero absolut. Temperaturile scazute ar face dificila o eventuala calatorie a omului intr-o asemenea masina.

          A doua problema este ca un om sau un obiect nu poate calatori cu aceasta masina inapoi in timp decat doar pana la momentul in care masina a fost pornita prima data. In cazul profesorului Mallett, aceasta problema face imposibila o eventuala calatorie inainte de 1955 pentru a-si preveni si a-si salva tatal de la moarte.

        A treia si cea mai dificila este cea a paradoxurilor care s-ar putea crea. Ce s-ar intampla daca un calator in trecut s-ar intalni cu...el insusi? Ce s-ar intampla daca acelasi calator ar merge mai departe in trecut unde si-ar omori bunicul inainte ca acesta sa aibe copii? Ar mai exista calatorul?

          Modificarea axei timpului poate fi un paradox. Totusi, sunt fizicieni care sunt de parere ca atunci cand au loc evenimente ce modifica Universul, acesta se ramifica intr-o infinitate de Universuri. Fizicianul David Deutsch, de la Univ. din Oxford, este de parere ca un calator in timp ar putea sa nu aiba un singur trecut ci o...multitudine! El ar putea spre exemplu, sa-si omoare mama intr-un univers paralel, insa aceasta sa fie in viata in universul din care calatorul a plecat.

      Teoria universurilor paralele pare a fi unica in acest moment ce poate rezolva problema paradoxurilor calatoriei in trecut.

      O alta ipoteza este aceea ca daca cineva ar putea calatori in trecut, orice ar face, legile naturii i-ar interzice efectiv orice actiune care ar putea duce la anularea calatoriei. Calatorul in timp nu poate interveni in schimbarea intamplarilor si nu ar fi decat un simplu spectator la evenimentele trecutului.

      Spre exemplu, daca acea persoana care calatoreste in trecut ar dori sa-si ucida bunicul...fie va rata lovitura ori pistolul se va bloca, fie va avea loc un eveniment ce va preveni posibila crima. Intotdeauna "natura" va interveni cumva si...intotdeauna va exista un "ghinion". Cel putin in universul nostru, o consecinta logica este aceea ca daca modificam trecutul, atunci instantaneu vom modifica si prezentul din care am plecat. Intoarcerea in trecut si uciderea bunicului creaza astfel un alt univers, o linie de timp cu un viitor diferit de prezentul de la care si-a inceput calatoria acea persoana.

  

         Fizicieni precum Stephen Hawking sau Michael Cassidy afirma ca sansele crearii buclelor de timp ce pot permite calatoriile in trecut sunt extrem de mici : "Nu avem nici o dovada reala ca am avut vreodata vizitatori din viitor." Hawking crede ca datorita acestor paradoxuri o calatorie in trecut este imposibil de realizat. Ronald Mallett nu se poate intoarce cu posibila masina in trecut si sa-si salveze tatal insa...este sigur ca acesta ar fi mandru de realizarea fiului sau.

       Impreuna cu un grup de oameni de stiinta de la Univ. din Connecticut, Mallett lucreaza la proiectarea primului experiment care sa-i testeze teoria. Desi costurile construiri masinii timpului proiectate de fizician sunt foarte ridicate, acesta spera ca in urmatorii ani sa obtina fondurile necesare pentru demararea constructiei.

      Masina profesorului Mallett nu poate permite deocamdata decat trimiterea in timp a particulelor subatomice, acestea avand nevoie de o energie ceva mai mica pentru a se putea materializa in trecut. Chiar si in asemenea conditii, construirea unui dispozitiv cu ajutorul caruia sa se poata trimite in trecut particule avand inscriptionate diferite informatii poate fi de un real folos pentru omenire in prevenirea cutremurelor, dezastrelor,etc.

Cartea profesorului Mallett (editia publicata in SUA, octombrie 2006)

Editia publicata in Marea Britanie, august 2007

        In 2006, doctorul Mallett, impreuna cu Bruce Henderson publica o carte intitulata: "Time Travel: A scientist's Personal Mission to Make Time Travel a Reality" in care fizicianul descrie istoria intamplarilor ce au dus la crearea primei masini functionale a timpului. Doi ani mai tarziu, regizorul Spike Lee achizitioneaza drepturile de ecranizare a cartii lui Mallett. 

Roswell - prabusirea si capturarea unui OZN

           Despre incidentul Roswell s-au scris si probabil se vor mai scrie foarte multe de acum incolo, fiind cel mai celebru caz  de prabusire si recuperare a unui vehicul de origine...extraterestra. Desi nimeni nu a vazut OZN-ul prabusindu-se, resturile sale au fost adunate de zeci de oameni. Cazul nu se bazeaza pe marturia a doi sau trei martori ci....a zeci de oameni care fie au ajutat la recuperare, fie au transportat trupurile ocupantilor navei. 

           In data de 3 iulie 1947, un fermier pe nume Mac Brazel descopera mai multe resturi ale unei nave extraterestre in desertul New Mexico (S.U.A). Peste cateva zile, sunt descoperite ramasitele a patru fiinte extraterestre impreuna cu nava. 

           Prabusirea de la Roswell implica cel putin doua locuri, unii cercetatori fiind de parere ca ar fi fost chiar doua nave !! Primul loc este campul cu resturi, apoi la 3,5 km SE este cel unde au fost gasite trupurile si nava, iar la cateva mile NE se afla punctul initial al impactului. 

Locul unde a fost gasita nava

           La 8 km de campul cu resturi, datorita socului impactului, nisipul era cristalizat. Printre primii care au inspectat zona, alaturi de Mac Brazel a fost si Maiorul Jesse Marcel. Conform declaratiilor acestuia, campul cu resturi avea 1200 m lungime si intre 60-100 m latime. Un sant incepea din zona nordica a campului alungindu-se pana la aproximativ 170 m. Bill Brazel (fiul fermierului Mac Brazel) afirma despre campul cu resturi ca, arata ca si cum un obiect ar fi atins solul, lunecand apoi pe pamant. Cea mai mare bucata dintre resturile descoperite a fost gasita in zona sudica a santului.

Locul impactului (reconstituire)

           Marcel descrie resturile gasite ca fiind foarte subtiri, comparabile cu hartia, insa atat de rezistente incat nu le putea indoi sau taia. El insusi a folosit un baros de 8 kg pentru a indoi o bucata, insa...nu a reusit sa-i zgarie nici macar suprafata. Fragmentele variau ca marime pana la aproximativ 15 cm. "Nu puteau fi indoite sau rupte, indiferent ce presiuni manuale aplicam", spune Marcel. Materiale aveau aspect argintiu si nu reflectau lumina fiind greu de observat. Alte materiale, puteau fi impaturite cu usurinta dupa care reveneau la forma initiala in timp ce unele erau asemanatoare cu fibrele optice,sarmoase. Cateva dintre ele aveau aspect pergamentos.

           Pe unele dintre resturi existau si diverse inscriptii. Jesse Marcel Jr. a descris aceste inscriptii ca pe niste figuri geometrice de culoare purpurie lucioasa , mici, de aproximativ 2 cm latime. Ele se gaseau pe barele in forma de "I", usor flexibile insa foarte rezistente.

Inscriptiile de pe bara "I" (reconstituire)

            In 8 iulie 1947, ziarul din Roswell, "Roswell Daily Record", anunta capturarea unei farfurii zburătoare,de către United States Army, în apropierea localitătii.

"Roswell Daily Record" anunta capturarea unei farfurii zburătoare

            US Air Force izoleaza intreaga zona plasand santinele si dupa ce campul cu resturi este fotografiat, soldatii strabat intregul teren adunand mai intai bucatile mari si usor de observat si apoi pe cele mici. Acestea sunt carate in roabe si stranse la un punct de colectare central. Se pare ca nava, de formă discoidală, prezenta in structura ei o fisura si era de culoare inchisa, aproape intacta.

Campul cu resturi (reconstituire)

           Inainte de sosirea armatei, la locul celei de-a doua prabusiri, unde se afla nava, isi fac aparitia mai multi civili, printre care si Barney Barnett ce cauta diferite posibilitati de irigare in zona fermelor. Acesta descrie nava ca fiind metalica, de culoare gri-mata, de marime considerabila, infipta langa un povarnis. Parea turtita la capatul vizibil datorita impactului iar deasupra avea un mic dom inclinat oblic. Ocupantii navei erau scunzi,aproximativ 1.20-1.50 m inaltime, slabi, cu capete mari si zaceau langa aceasta. 

          Un alt martor pe nume Gerald Anderson (aflat cu familia in zona), afirma ca doua dintre creaturi erau moarte, una agoniza iar cealalta desi nevatamata era inspaimantata de sosirea civililor.

          La scurt timp, armata a inconjurat zona cu vehiculele militare, iar toti civilii au fost indepartati, amenintati si pusi sa jure ca nu vor spune nimanui ceea ce au vazut.

           Fragmentele recuperate langa Roswell sunt transportate in mai multe locatii catre diverse baze. Initial se pare ca au fost trimise la Fort Bliss, unde au fost examinate. Unele au ajuns la Wright-Patterson (Ohio), iar altele la Fort Riley.

           La fel ca si resturile navei, trupurile au fost luate de la locul prabusirii si transportate cu avionul catre Fort Worth. De acolo, mutate in alt avion, au fost transportate la Wright Field. Aici unul dintre ele este autopsiat si apoi impreuna cu celelalte congelate pentru studiu atunci cand, in viitor aveau sa evolueze tehnicile de expertiza medicala. 

           Dupa 8 iulie 1947, armata ofera presei o noua varianta a prabusirii. Gen.Ramey ii ordona Maiorului Jessie Marcel sa musamalizeze povestea cu "farfuria zburatoare" afirmand ca de fapt nu a fost vorba decat de un...balon meteorologic prabusit.

Maiorul Jessie Marcel si balonul "prabusit"

Gen.Ramey (stanga) prezentand...balonul meteorologic

           In timp ce musamalizarea cazului prinde contur, trupurile sunt transportate de la locul accidentului catre Aerodromul Roswell, in spitalul unitatii. In tot acest timp,medicul legist Glenn Dennis, este sunat in repetate randuri de catre medicii ofiteri de la baza, fiind intrebat despre tehnicile de conservare. I s-a spus ca existau trei victime, doua dintre ele fiind mutilate, iar cealalta era in stare buna. Doreau sa stie daca puteau fi transportate toate trei intr-o lada inchisa ermetic. Legistului nu i s-a spus ce fel de victime erau. Crezand ca este vorba despre victimele unui avion, acesta urca in masina morgii si porneste catre baza. Ajuns acolo, in timp ce strabatea holurile spitalului unitatii, o sora agitata il roaga insistent sa plece spunandu-i : "Cum ai intrat aici? Pleaca dracului...!!...Dumnezeule, nu mai scapi cu viata". Inainte de a-i putea raspunde, acesta este bruscat de catre doi politisti militari si escortat afara.

           A doua zi, sora ii explica legistului ca intr-adevar la baza sosisera niste cadavre, numai ca...nu erau omenesti.Trupurile erau foarte delicate, cu craniile si oasele extrem de fragile si nu pareau a avea organe genitale. Sora le descrie ca fiind mici, mai scunde decat un om si aveau patru degete cu cele doua mijlocii mai lungi. Nu avea deget mare opozabil, iar bratele aveau o anatomie diferita : osul dintre umar si cot era mai scurt decat cel dintre cot si incheietura mainii. Capetele erau mai mari decat cele omenesti, cu ochi mari de forma concava. Toate trasaturile erau usor concave.

           Dupa ce au fost aduse la Roswell, trupurile au fost inghetate, inchise in saci "mortuari" cauciucati si impachetate intr-o lada cu capacul batut in cuie. Conform sorei, destinatia finala era Wright Field.

Schitele lui Glenn Dennis bazate pe descrierea sorei medicale

           Jesse Johnson, doctor in medicina si patologul bazei de la Roswell a avut posibilitatea de a examina trupurile. Conform acestuia ele aveau cateva caracteristici deosebite:

- pielea : cenusiu-roz cu o textura aspra;

- greutate de aproximativ 20 kg;

- ochii mari, alungiti, migdalati si fara pupile, situati sub o arcada proeminenta care conferea chipului o infatisare orientala; erau adanciti, distantati si lipsiti de pleoape avand doar o cuta vaga.

- capul mare, fara par si fara urechi in partile laterale, doar o deschizatura mica;

- gura era mica, adanca de aproximativ 5 cm, fara buze, si din cate se pare nu functiona ca mijloc de alimentare sau comunicare;

- bratele erau lungi, slabe si ajungeau pana la genunchi;

- mainile aveau 4 degete si pareau a avea la capete un fel de ventuze;

- picioarele erau scurte si subtiri cu labele acoperite (unii martori afirma ca intre degetele de la picioare ar fi observat niste membrane);

          O alta sursa spune ca ar fi avut ocazia sa vada si structura interna a acestora :

- nu aveau dinti si nici organe reproducatoare;

- in trupuri predomina un lichid incolor;

- nu aveau sistem digestiv

          La jumatarea anilor '90, un fost membru al Pentagonului, Colonelul Philip J. Corso, face o dezvaluirie socanta afirmand ca a fost implicat in studierea artefactelor extraterestre recuperate de la Roswell, un proiect ce a dus la dezvoltarea circuitelor integrate, fibrelor optice, laserelor si a fibrelor superrezistente.

          In calitate de sef al Directiei Tehnologii Straine, Corso dezvaluie ca s-a ocupat personal de aceste artefacte si valorificarea tehnologiilor recuperate de pe nava prabusita la Roswell.

Philip J. Corso

          Corso vine cu o relatare usor diferita despre forma navei prabusite. Conform acestuia, nava nu avea forma unei "farurii zburatoare" conventionale, ci una de semiluna, usor triunghiulara. Nava aducea mai mult cu o aripa zburatoare.

Nava prabusita la Roswell, conform Philip J. Corso (reconstituire)

          Conform rapoartelor, existau doua pareri cu privire la cauzele prabusirii : fie aceasta a fost lovita de un fulger, fie s-ar fi prabusit datorita interferentei cu undele radarelor armatei de la sol. Potrivit acestuia, atat radarul bazei aeriene 509 a Armatei Terestre de langa localitatea Roswell, cat si cel din White Sands ar fi urmarit semnale ciudate incepand cu noaptea de 1 iulie 1947.

          Studiind rapoartele secrete ale Pentagonului, Corso afirma ca acestea se refereau la creaturile recuperate de la Roswell cu denumirea de EBE (Entitati Biologice Extraterestre). Rapoartele autopsiilor descriau EBE ca fiind inalte de 1.20 m si cu o compozitie a organelor, oaselor si pielii diferita de cele omenesti. Oasele sunt mai subtiri insa mai puternice decat cele omenesti, avand o rezistenta mai mare la tractiune datorita alinierii diferite a moleculelor.

Alte caracteristici:

- inima mai voluminoasa decat la oameni, avand mai degraba un rol de stocare pasiva a sangelui decat de muschi de pompare;

- plamani cu un volum imens si care functionau asemanator cu cocoasele camilelor. Ei eliberau aerul foarte lent in organismul EBE;

- EBE era invelite intr-un invelis protector monobloc, un fel de epiderma in care moleculele erau aliniate in asa fel incat sa asigure atat rezistente mari la tractiune cat si flexibilitate;

- epiderma interioara a EBE era foarte diferita. Aceasta aducea mai degraba cu un strat subtire de tesut adipos complet diferit de ce se vazuse pana atunci. Semana mai degraba cu epiderma unei plante decat cu cea a unei fiinte umanoide. Stratul era permeabil ca si cum prin el s-ar fi desfasurat un schimb permanent de substante chimice cu combinatia de sistem sanguin/limfatic. Acest lucru i-a determinat pe medici sa creada ca EBE ar fi procesat substantele chimice eliberate din epiderma si chiar ar fi recirculat excretiile. Aceste lucruri ar putea explica atat lipsa sistemului digestiv cat si lipsa instalatiilor de preparare a hranei de pe nava. Corso este de parere ca EBE nu aveau nevoie de hrana, deoarece nu erau forme reale de viata ci un fel de...androizi !!

- creierul EBE era mult mai voluminos decat cel uman si format din patru sectiuni distincte. Si mai interesant este ca, nimeni incepand cu momentul capturarii nu le-a auzit scotand vreun sunet !! Acest lucru i-a determinat pe medici ca creada ca EBE comunicau cumva telepatic.

- fluidul ce servea drept sange regla functiile corpului asemenea secretiilor glangulare la om; sistemele sanguin si limfatic erau combinate.

Descrierea navei :

          Vehiculul in forma de semiluna, era cu atat mai ciudat cu cat nu prezenta comenzi de pilotare asa cum noi le cunoastem. Nu existau volane, pedale, cabluri, manse,etc. Nava putea accelera in numai cateva secunde de la stationarea deasupra unei zone, pana la viteze ce depaseau 11.000 km/h.

           Potrivit lui Philip Corso, in privinta propulsiei navei nu existau explicatii tehnologice conventionale. Vehicului disloca gravitatia prin propagarea undelor magnetice obtinuta prin deplasarea de poli magnetici in jurul sau, controland sau dirijand fortele de respingere ale sarcinilor de acelasi semn.

           Exista un mare semn de intrebare : cum isi pastra nava capacitatea electrica si cum puteau supravietui EBE in interiorul unui camp energetic determinat de unde? Practic nava functiona ca un condensator gigantic stocand energia necesara propagarii undei magnetice.

           EBE nu erau afectate de catre fortele inertiale dezvoltate in urma acceleratiilor, deoarece pentru ele, care se aflau in interiorul navei, forta gravitationala parea pliata in exteriorul undei ce invaluia nava. EBE puteau supravietui mult timp in interiorul undei de inalta energie, devenind circuitul primar ce o controla si fiind protejate de costume ce le permiteau practic sa devina una cu vehiculul si sa faca parte din unda.

          Costumele purtate de EBE erau alcatuite dintr-o substanta ce avea o structura atomica alungita, intarita longitudinal, pentru a asigura curgerea directionata a unui eventual curent electric. Ele erau foarte asemanatoare din punct de vedere functional cu invelisul navei.

          Nava nu prezenta nici un fel de motor, iar la prabusire nu a fost descoperit nimic de acest gen care sa fi cazut din vehicul. In panourile de bord existau adancituri pentru palmele creaturilor. Adanciturile semanau cu amprentele palmare lasate intr-un ciment inca umed.

Schita a navei 

           La bordul navei nu existau instalatii de preparare a hranei, de evacuare a excretiilor sau gunoiului ori instalatii pentru depozitarea apei. Nu existau nici locuri de odihna, paturi sau cusete. Cercetatorii nu au putut determina cum depozitau EBE alimentele, cum le procesau si nici macar cu ce anume se hraneau. Conform rapoartelor, echipele de soldati ce recuperasera nava de pe camp, au gasit un fel de trusa de prim-ajutor ce continea ceva asemanator cu bandajele.

          Corso crede ca EBE nu aveau nevoie de alimente sau instalatii sanitare deoarece erau fiinte fabricate, un fel de roboti, androizi, create special pentru calatoria in spatiu. 

          In calitate de sef al Directiei Tehnologii Straine, Philip J. Corso afirma ca s-a ocupat personal de anumite artefacte descoperite la locul accidentului. Pe cand era la Pentagon, acesta a intrat in posesia unui fiset ce continea resturi din prabusirea de la Roswell. Acesta continea manunchiuri de "fire", tesaturi stranii, placute gri-inchis cu margini neregulate si alte materiale ciudate..

Descrierea obiectelor :

1) - "Sarme" micute cu aspect sticlos rasucite printr-un manson cenusiu, ca niste cabluri ce conduceau raza de lumina pe lungimea lor, foarte asemanatoare cu fibrele optice.

2) - Circuite electrice de mici dimensiuni, formate din placute subtiri ce semanau cu niste napolitane, cenusiu-mat, si pe a caror suprafata existau gravate fire subtiri. 

3) - Oculare eliptice si intunecate, subtiri ca pielea si care se lipeau de cristalinul ochilor EBE (asemanatoare lentilelor de contact). Acestea lumina si intensifica imaginile in intuneric. Rapoartele afirma ca medicii care au autopsiat EBE, au incercat sa priveasca prin oculare in intuneric reusind sa observe persoanele ce treceau pe coridorul alaturat salii de autopsie. Siluetele respectivelor persoane erau luminate in portocaliu-verzui.

4) - Tesatura gri-argintie, asemanatoare unei folii si care nu putea fi indoita, rupta sau mototolita deoarece revenea imediat la forma initiala, fara nici o cuta.

5) - O "lanterna" scurta si groasa, cu sursa proprie de energie, care insa nu semana cu o baterie. Era un fel de LASER, posibil un instrument chirurgical de taiere, un fel de bisturiu, pe care EBE il utilizau probabil in experiente medicale asupra oamenilor si animalelor.

6) - O diadema ce avea in partile laterale dispozitive de receptare a semnalelor electrice. Era asemenea unei bentite de fixat parul. Se putea fixa pe cranii de orice dimensiuni. Ofiterii de la baza 509 au probat diadema incercand sa-i desluseasca misterul suferind numeroase socuri, furnicaturi in interiorul capului si migrene.       Atunci cand senzorii diademei atingeau diferite parti ale capului, acestia aveau senzatia aparitiei de culori multiple in spatele pleoapelor.

           Se pare ca aceasta diadema era un mecanism foarte sofisticat de traducere a impulsurilor electrice: capta semnalele electrice ale creierelor uriase ale EBE. Dupa parerea lui Corso, diadema era o interfata pilot-nava. Comenzile directionale se pare ca erau transmise direct de catre creierele EBE, prin corpuri, apoi prin panouri, in nava, ca si cum aceasta era o extensie a corpului creaturilor. In acest fel s-ar putea explica lipsa motorului !! Insusi vehiculul parea a fi un...motor.

           Daca Philip Corso spune adevarul, cu adevarat aceste artefacte recuperate la Roswell au modificat cursul istoriei secolului XX prin implementarea tehnologiei extraterestre in industria americana.

           Sfarsitul anului 2002 aduce si noi dovezi ca la Roswell s-a prabusit un...OZN. In  8 iulie 1947, la Fort Worth, in statul Texas, James Bond Johnson, lucrand pentru ziarul Fort Worth Star - Telegram, il fotografiaza pe generalul Roger Ramey in vreme ce acesta dadea un comunicat legat de incidentul Roswell, explicand faptul ca obiectul cazut nu a fost un disc metalic de provenienta extraterestra , asa cum se anuntase initial , ci un simplu....balon meteorologic. Aceasta fotografie il infatiseaza pe generalul Roger Ramey tinand in mana un memoriu de la Pentagon.

Gen. Roger Ramey impreuna cu Gen. Thomas Dubose inspectand resturile balonului "prabusit"

           Intrand in posesia fotografiei, SCI FI Channel a solicitat expertului David Rudiak, de la Universitatea Berkeley sa descifreze acest document. Dupa doi ani de cercetari, folosind programe speciale de marire a imaginii si completare a literelor ce nu se vad, David Rudiak reuseste sa reconstruiasca o parte din text.

           Pe doua fragmente din text se poate citi : "the victims of the wreck (victimele din epava ) si "in the disc they will ship" ( in discul pe care il vor transporta ). Aceste texte dovedesc clar ca la Roswell nu a avut loc prabusirea unui...balon meteorologic ci a unui "disc" cu "victime".

           De-a lungul anilor, numerosi cercetatori si echipe au efectuat sapaturi arheologice in zona impactului sperand ca vor gasi fragmente sau urme. Au fost culese probe de sol si s-au prelevat mostre, insa rezultatele se lasa inca asteptate.

          Cert este ca, incidentul Roswell se bazeaza pe numeroase probe si dovezi. Faptul ca la Roswell ceva nepamantean s-a prabusit este sustinut de articole, declaratii ale zecilor de martorilor oculari precum si de documente guvernamentale ce au fost tinute secret timp de peste 50 de ani !!

     

                               

Maiorul Jessie Marcel recunoaste cu putin timp inainte de a muri ca la Roswell nu a fost recuperat un...balon meteorologic