O noua ratacire spirituala : "EU NU EXIST"

 

     "Eu sunt Calea,Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine"(Ev.dupa Ioan 14:6), sunt cuvintele Mantuitorului Iisus. Alta "Cale" si orice alt "Adevar" sau alta "Spiritualitate" in afara de cea crestina propovaduita de Hristos si Apostolii Sai este una ratacita caci..."daca va propovaduieste cineva altceva decat a-ti primit sa fie anatema !!" (Galateni 1:9).
      In lumina acestor lucruri, a Cuvantului lui Dumnezeu si a Spiritualitatii adevarate, cea crestina as dori sa analizam cateva afirmatii care circula prin "lumea virtuala" si nu numai, afirmatii care pe mine m-au surprins, afirmatii ce sunt facute de catre unii care se cred crestini-ortodocsi dar care...conform cu ceea ce spun, demonstreaza ca nu au absolut nimic in comun cu spiritualitatea crestina !!

      Mai intai sa vedem afirmatiile si apoi sa facem o analiza pentru a vedea ce spune cu adevarat Dumnezeu :

"In interiorul unui corp nu se afla o persoana!...Tu ca si persoana nici macar nu existi , este doar idee pe care o crezi ca fiind adevarata, o idee formata in minte (care in adevarata natura este tot Constiinta)...Nu-i nimeni responsabil de ceea ce spui ca simti...Tu nu poti rani pe nimeni si nimeni nu este de fapt, responsabil de durerea ta!...Sau mai poti spune ca suferi din cauza unei persoane...Nu spune ca daca nu suntem responsibili de durerea celui de langa noi, inseamna ca ne putem juca cum vrem, cu cine vrem, ca nu ne mai asumam responsabilitatea sau cine stie ce alte ganduri, astea sunt doar niste ganduri, doar mintea spune asta."

Sa o luam pe rand :

1."In interiorul unui corp nu se afla o persoana!...Tu ca si persoana nici macar nu existi , este doar idee pe care o crezi ca fiind adevarata, o idee formata in minte (care in adevarata natura este tot Constiinta)..."

      Oare asa sa fie?...Deschizand Biblia, la Geneza 1:26 si 2:7 aflam ca Dumnezeu l-a facut pe om o fiinta vie dupa Chipul si asemanarea Lui.
       Fiecare om este unic si diferit de toti ceilalti : are sentimente, ganduri, calitati, defecte, dorinte. Daca noi ca si persoane nu a-m exista si a-m fi doar...niste "idei", atunci...nici Dumnezeu nu exista pentru ca noi am fost creati dupa Chipul si asemanarea Lui. Dumnezeu nu este o..."idee" !!!

Conform cu ce spune Dumnezeu, omul este o fiinta alcatuita din doua elemente deosebite :
- trup material
- suflet spiritual
       Trupul fiind luat din tarana (Geneza 2:7) si compus din materie, este muritor si supus anumitor limitari (Geneza 3:19). Nu este o componenta a omului aflata in umbra sufletului, ci una esentiala ca si un "organ" de manifestare a sufletului.
       Sufletul, fiind un spirit, nematerial, a fost creat de catre Dumnezeu doar prin cuvant,din nimic, si este nemuritor (Ecclesiastul 12,7). El provine de la Dumnezeu prin creatie directa, personala si intima. Sufletul este..."o substanta" reala si cat se poate de "vie". Prin acesta omul nu este numai "Ceva" sau o.."idee" ci este "CINEVA". Sufletul este superior trupului (Eclesiastul 12,7), inzestrat cu ratiune, sentimente, vointa, simtire si sensibilitate. Datorita acestor doua componente, trup si suflet, omul este o fiinta unica si irepetabila.

Ce este oare "Constiinta" ?

Constiinta este glasul lui Dumnezeu in sufletul omului, glas care il indeamna la implinirea legii morale. Ea actioneaza ca un judecator launtric, examineaza actiunile, atitudinile si deciziile.

Iata cateva exemple:
- constiinta ii mustra pe Adam si Eva dupa ce acestia au pacatuit (Geneza 3:10);
- tot constiinta il urmareste si pe Cain,acesta nemaigasind pace si liniste sufleteasca dupa ce si-a ucis fratele (Geneza 4:13);
- constiinta este cea care ii rusineaza pe cei ce acuza femeia pacatoasa (Ioan 8:9);
- constiinta aduce cainta in inima fiului risipitor (Luca 15:18),etc

       Constiinta nu poate disparea niciodata din sufletul omului. Ea il urmareste pe acesta permanent, mustrandu-l. Ca si oameni noi avem datoria sa ne pastram o constiinta curata tot timpul vietii, caci ea ne indeamna totdeauna sa facem ceea ce este bine. Domnul, prin glasul Sf.Ap.Petru ne indeamna sa avem o constiinta curata (1 Petru 3:16).
       Dumnezeu este Cel care ne-a creat cu o constiinta, iar prin Duhul Sfant El ne instiinteaza atunci cand actionam sau facem ceva gresit. El este Cel care ne vorbeste prin "glasul constiintei" si ne atentioneaza mereu spunandu-ne : "nu trebuia sa faci asa...cere-ti iertare",etc.

      Asadar, a spune ca noi ca si persoane nu existam, a confunda notiunile de "constiinta", "corp" si "persoana" intre ele si...spunand ca de fapt omul este doar o..."idee" demonstreaza atat ca suntem departe de adevarul crestin revelat de catre Dumnezeu cat si faptul ca mintea noastra, din pacate, a ramas undeva la stadiul gandirii unui copil si nu la cel al unei persoane cu adevarat mature.

2."Nu-i nimeni responsabil de ceea ce spui ca simti...Tu nu poti rani pe nimeni si nimeni nu este de fapt, responsabil de durerea ta!...Sau mai poti spune ca suferi din cauza unei persoane...Nu spune ca daca nu suntem responsibili de durerea celui de langa noi, inseamna ca ne putem juca cum vrem, cu cine vrem, ca nu ne mai asumam responsabilitatea sau cine stie ce alte ganduri, astea sunt doar niste ganduri, doar mintea spune asta."

      Stim ca Dumnezeu l-a creat pe om mai presus de toate lucrurile si toate vietatile de pe Pamant. Omul poseda o natura emotionala care depaseste instinctul si care-l face diferit fata de orice alt animal. Nu avem cum a sustine ca noi nu putem rani pe nimeni din moment ce avem aceasta natura emotionala.
       In Geneza, vedem cum Dumnezeu este intristat de toate nedreptatile ce si le-au facut oamenii unii altora: “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe Pamant, si S-a mahnit in inima Lui.” (Geneza 6:5-6, BC). Se pune urmatoarea intrebare : daca tot ceea ce facem rau noi,  il raneste pe Dumnezeu care este Creatorul nostru....oare noi suntem mai presus de El si nu putem rani pe nimeni?...Noi nu suntem responsabili de nimic din ceea ce facem?
       In predica de pe munte Domnul Iisus Hristos spune : "Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea" (Luca 6, 31).
       Tot in Noul Testament al Bibliei, Mantuitorul Iisus spune : "Daca insa iti va gresi fratele tau, mergi si-l mustra intre tine si el singur, si de te va asculta, ai dobandit pe fratele tau. Iar de nu te va asculta, mai ia impreuna cu tine pe unul sau doi, ca pe spusa a doi sau trei martori sa se sprijine orice cuvant. Si de nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames"(Matei 18, 15-17).
In cartea Tobit din Vechiul Testament al Bibliei se spune : "Ceea ce urasti tu insuti, aceea nimanui sa nu faci" (Tobit 4:15 ,BOR).
       Asadar textul Bibliei, care este Cuvantul lui Dumnezeu ne spune clar ca noi prin ceea ce gandim, prin ceea ce spunem si prin ceea ce facem ne putem influenta pozitiv sau negativ unii pe altii, si suntem responsabili de toate actiunile noaste.

       In timp ce "marele" om "spiritual" Mooji spune : "Nu incerca sa ii iubesti pe toti" !!!...Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, spune : " Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri....Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Oare nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Oare nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este "(Matei 5:44-48)...Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul (Ioan 13:34).
       Aceasta este adevarata deosebire dintre spiritualitatea crestina si....toate celelalte "spiritualitati" surogat care ne spun ca noi nu suntem responsabili de ceea ce facem, de ceea ce spunem si de ceea ce gandim....si care ne spun ca noi nu putem rani pe nimeni pentru ca...suntem doar niste..."idei" !!!
       Ca si creaturi ale lui Dumnezeu inzestrate cu intelect si simtaminte, ca si persoane unice si speciale noi trebuie sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre, caci...tot Biblia spune : "...dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată." (Eclesiastul 11:9)."
       Iata..toate acestea nu sunt doar niste "ganduri" in mintea noastra ci sunt..."glasul constiintei" care ne avertizeaza ca "spiritualitatea" in care suntem nu este cea adevarata. Nu mintea noastra este cea care "ne spune asta" ci...constiinta, acea constiinta care ne urmareste si ne va urmari tot timpul spunandu-ne ca suntem pe cai gresite.

Consecintele unei astfel de gandiri

       Din pacate consecintele unei astfel de gandiri pot fi multiple si pot provoca un adevarat haos in sufletul celui care merge pe aceasta cale. Ele pot fi :

- neasumarea de responsabilitati pentru faptele noastre ;
- orbire spirituala si cautarea unor alte cai decat cele de care avem cu adevarat nevoie ;
- blasfemie la adresa lui Dumnezeu si creatiei Sale : atunci cand spunem ca "in interiorul unui corp nu se afla o persoana...si Tu ca si persoana nici macar nu existi , este doar idee...", inseamna ca il blasfemiem pe Dumnezeu...El nu a creat doar niste simple..."idei". Biblia spune ca noi crestinii suntem Temple ale Dumnezeu: "Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi"(1 Corinteni 3:16,17). Spunand ca noi suntem doar niste simple "idei" il retrogradam si pe Dumnezeu doar la o....simpla "idee" !!
- ranirea persoanelor din jurul nostru caci "nu suntem responsabili de ceea ce spunem ca simtim";
- suferinte multiple datorita ignorarii glasului constiintei ;
- ignorarea adevarului crestin si ratacirea in alte spiritualitati false care nu ne pot conduce catre adevarata desavarsire ;
- imaturitate in gandire ;
- nesinceritate si neincredere in cei din jurul nostru caci....doar suntem niste..."idei".

      Cine doreste sa cunoasca Adevarul trebuie mai intai sa-L cunoasca pe Mantuitorul Iisus Hristos...care este Calea. Nimeni nu poate cunoaste acest adevar fara a-L cunoaste mai intai pe Dumnezeu.

Batalia mintii

       

          Undeva intr-o lume a animalelor..o testoasa isi serba ziua de nastere. Si avea alaturi prietenii ei dragi si vechi cu care se bucura. Deodata pe cararea locului unde isi serba ziua...trece un arici. Era pentru prima data cand testoasa vedea un arici. Acesta i-a urat "La multi ani!!" si din vorba in vorba s-au imprietenit. Testoasa i-a povestit viata, bucuriile si trairile ei. Desi aparent erau foarte diferiti (testoasa avea carapace iar ariciul tepi !!), ceva in interiorul lor parca ii atragea. Testoasa era foarte fericita...fiecare vorba a ariciului, fiecare gest..ii lumina sufletul. Simtea ca poate vorbi despre orice cu ariciul...se simtea inteleasa, mai ales ca ea era mai...misterioasa!! Intr-o zi, intorcandu-se acasa, testoasa gaseste prins de un tepus al ariciului un...bilet : "Nu vreau sa mai vorbim...pentru ca asa simt"!! Fara nici un motiv intemeiat, ariciul a pleacat. Pentru testoasa a fost ca si cand tepusul i-ar fi zdrobit inima. Nu a reusit sa mai vorbeasca niciodata cu ariciul...dar tepusul ariciului a lasat urme in inima sa spirituala. De atunci nu si-a mai facut niciodata prieteni cu..."tepi".
         Ariciul a preferat sa se "scufunde" si sa dispara acolo in lumea lui...o lume departe de dragostea, fericirea si bucuria pe care testoasa i le-a oferit candva. Dragostea si fericirea testoasei au fost rasplatite cu ignoranta ariciului. Ea a daruit tot ceea ce a avut mai de pret...inima sa.

         Deseori si noi suntem in postura ariciului sau a testoasei. Uitam de cei din jurul nostru....de cele mai multe ori tocmai atunci cand aceste persoane si-au oferit sufletul, bucuria si fericirea lor pentru ca noi sa fim asemenea lor si sa ne simtim bine.
        Adevaratii prieteni sunt aceia care-ti sunt alaturi in toate momentele vietii si nu doar atunci cand "simt" ei ca ar fi bine sau nu. Adevarata prietenie nu este niciodata conditionata...ea se ofera.
Intrucat nu traim singuri pe lume suntem responsabili pentru toate suferintele ce noi le provocam altora.         Este mai usor omului sa dea vina pe celalalt spunand ca el nu este vinovat pentru suferinta celor din jur, decat sa-si asume responsabilitati pentru faptele sale voite sau nu.
         Deoarece traim intr-o intercomuniune unii cu altii, si nu izolati intr-o padure...nu putem spune niciodata ca ceea ce facem noi nu-i vor afecta si pe altii. Fiecare vorba, fiecare gest pe care noi il facem, oricat de mic este, are consecinte deosebite in viata celor din jurul nostru. Nu mai este nevoie de nimic pentru a demonstra acest lucru caci...viata insasi ne-o demonstreaza in fiecare zi. Numai o persoana "oarba spiritual" si care nu doreste cu buna-stiinta sa vada asta...atunci nu va vedea. De aceea trebuie sa fim atenti la fiecare vorba si gest al nostru caci...viata nu este o joaca.
         Sufletele sunt cele mai sensibile parti ale omului, de aceea sunt si cele mai de pret in ochii Creatorului nostru si...putem fi siguri ca El nu va permite niciodata ca cineva sa se joace cu macar un "suflet" de-al Sau. Atunci cand scoatem un carbune aprins dintr-o gramada, mai devreme sau mai tarziu el se va stinge. Daca il asezam insa inapoi...el va redeveni incandescent. La fel se intampla si cu oamenii : izolandu-ne, departandu-ne de ei si ignorandu-i uneori fara motiv...lumina noastra se va stinge, nu va fi de durata. Dumnezeu spune : " Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai "(Ioan 15:13).
         Ne-am obisnuit sa dam vina pe altii atunci cand noi gresim sau pricinuim vreun rau aproapelui...exact ca si atunci cand Adam a dat vina pe Eva in gradina Edenului pentru ca a mancat din mar...desi vina le apartinea in egala masura. Acest lucru este ceva pe care Dumnezeu il detesta...fuga de responsabilitatile pe care fiecare dintre noi trebuie sa le aibe atat pentru noi insine cat si pentru cei apropiati !!! Suntem liberi dar...libertatea presupune si responsabilitate.

         Fugim de responsabilitati uitand ca pentru a primi dragoste trebuie sa daruim dragoste. Atunci cand vrem sa simtim ceva special in sufletul nostru trebuie mai intai sa fim capabili sa primim specialul acela in noi.
        Spunem ca suntem crestini dar...urmam spiritualitati ratacite si straine de Adevarul Sau...ignorandu-l pe Cel care ne-a creat. Alergam dupa spiritualitati iluzorii ascunzandu-ne de realitate...ascunzandu-ne de cei care candva ne faceau sa ne simtim bine, uitand de cei din jurul nostru si uitand ca exista o lege a compensatiei de care Universul tine cont intotdeauna.
        Adevarata spiritualitate este cea care ne ofera permanent pacea si linistea interioara. Ignorandu-i pe cei care candva ne-au daruit cate putin din sufletul si trairile lor...nu facem decat sa ne comportam asemenea unui "vampir" care vine, isi ia doza de "energie" si apoi pleaca catre o alta "prada"...dar, uitam un lucru esential si anume ca va veni un moment cand pentru tot vom da socoteala Celui de Sus. Iata ce spune Domnul :  "Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată." (Eclesiast 11:9).
        Dumnezeu a dotat fiecare om cu constiinta. Chiar daca de cele mai multe ori preferam sa ignoram glasul constiintei, fiind insensibili, mai devreme sau mai tarziu acesta va iesi la suprafata. De cele mai multe ori auzim doar ceea ce ne dorim noi si credem doar ce ne convine ignorand lucrurile care ne ofera cu adevarat pacea si linistea interioara.
        Viata omului schimbator care astazi spune ceva iar maine altceva...este ca si o frunza in bataia vantului...nu sti unde se va duce, nici unde se va aseza in clipa urmatoare, si nici pe cine va rani...insa, in final ea se va ofili, ca orice alta frunza rupta dintr-un copac si dusa de vantul vietii sale ratacite.

"Ne e teamă să suferim şi din această cauză ne îngustăm inima şi o acoperim cu o platoşă. Ne e teamă să privim şi să vedem, ne e teamă să ascultăm şi să auzim; ne e teamă să vedem suferinţa altcuiva şi să auzim strigătul sufletului său. De asemenea, ne închidem în noi înşine şi din această cauză devenim din ce în ce mai înguşti, prizonieri ai acestei zăvorâri." (Mitropolitul Antonie de Suroj).

       Orice Cale am alege constiinta va fi cea care "ne va felicita" si ne va oferi pace si liniste sufleteasca daca am ales drumul cel bun, sau...ne va mustra toata viata daca am ales Calea gresita.