Istoria unor falsuri si inscenari OZN : George Adamski, omul care a comunicat cu venusienii (II)

 

         George Adamski a devenit faimos atunci cand in anii '40 a facut publice cateva fotografii ce infatisau nave spatiale si a afirmat ca impreuna cu ocupanti acestora ar fi calatorit pe Luna si pe alte planete. A fost primul care a afirmat ca ar fi fost contacat de catre extraterestrii si s-a autointitulat "filozof, profesor si cercetator OZN".

         Adamski era chelner la un "burger-bar". Acesta scrisese un roman despre intalnirea sa cu un om de pe Venus, insa nu gasise nicio editura care sa i-l publice. Cand a inceput sa sustina ca povestirea se bazeaza pe un fapt adevarat, cartea sa, "Flying Saucers Have Landed"- 1953 (Farfuriile zburatoare au aterizat) a devenit "best-seller".

         In urma investigatiilor, majoritatea cercetatorlor au ajuns la concluzia ca Adamski a fost un sarlatan care a fabricat atat povestile cu intalniri ale extraterestrilor si zborurile interplanetare cat si imaginile cu navele acestora, folosind diferite modele. Adamski a scris trei carti in care a descris intalnirile cu extraterestrii si calatoriile la bordul navelor acestora. Primele doua carti, "Farfuriile zburatoare au aterizat"(1953) si "In interiorul navelor spatiale"(1955) au fost bestseller-uri.

Pe data de 9 octombrie 1946, pe cand se aflau in "Palomar Gardens Camping", in timpul unei ploi de meteoriti, Adamski impreuna cu un grup de prieteni observa o nava in forma de trabuc, pe care au si fotografiat-o. In anul urmator, acesta spune ca a putut observa pana la 184 de OZN-uri trecand peste "Palomar Gardens" intr-o singura seara.

          Primele prelegeri despre OZN-uri au avut loc in 1949, in Carolina de Sud, unde a perceput si taxe. In cadrul acestor prelegeri, Adamski a afirmat ca "Guvernul si oamenii de stiinta stiau de existenta OZN-urilor inca din 1947, cand acestia ar fi urmarit o nava spatiala cu lungimea de 700 metri aflata pe cealalta parte a Lunii".

          In 1953, dupa ce a observat un OZN in desertul californian, Adamski spune ca a inceput sa faca investigatii. El afirma ca a intalnit un tanar venusian frumos, bronzat, cu par lung, de culoarea nisipului, care i-a comunicat prin intermediul semnelor si telepatiei ca Venus era planeta sora a Pamantului. Venusienii au venit sa previna umanitatea ca radiatia nucleara poate distruge Terra. Mai tarziu, Adamski a sustinut ca a fost dus de prietenii sai venusieni pe Marte, Saturn si Jupiter.

           In data de 20 noiembrie 1952, sapte oameni, printre care si Adamski, au plecat cu un autoturism de teren din Palomar, pentru a gasi un punct in desert aflat la 10 mile departare de baza militara din zona. Cand a fost intrebat de ce a ales acel punct, el a raspuns ca acolo avea presimtirea ca in cursul acelei zile, va ateriza o nava extraterestra. Dupa amiaza, autoturismul a oprit pe un teren plat, care se intindea pana la poalele unor munti pierduti in departare. Cu totii au coborat din masina si au privit in jur. Impreuna cu Adamski erau : Dr. George Hunt Williamson si sotia, domnul si doamna A.C. Bailey, doamna Alice K. Wells si Lucy McGinnis, secretara lui Adamski.

            La un moment dat, acestia au observat un obiect imens, de forma ovala, care zbura silentios. Au auzit apoi zgomotul motoarelor avioanelor fortelor aeriene, care se indreptau spre obiect. Inainte ca acestea sa se apropie, obiectul s-a ridicat si in cateva secunde a disparut. 

Nava "mama" venusiana

Facandu-le semn prietenilor sa ramana in apropierea masinii, Adamski a pornit spre munti. Cinci minute mai tarziu, acesta afirma ca a observat reflexia razelor soarelui pe un obiect aflat intre doua piscuri de munte. Un obiect in forma de disc se indrepta in zbor spre munti. Dupa un timp, a observat silueta unei persoane ce se indrepta spre el si care se afla la o distanta de aproximativ 300 m. Era un barbat blond, cu parul lung pana la umeri, inalt de aproximativ 170 cm si care avea in jur de 28 de ani. Acesta avea ochii gri-verzui si o dantura foarte alba. Purta incaltaminte asemanatoare cu pantofii de piele si o salopeta prinsa peste mijloc cu un material brun. Vizitatorul pe nume Orthon, il saluta prietenesc ridicand mana si lipindu-si palma deschisa de a lui Adamski.

           Pentru a explica de unde a venit, Orthon deseneaza in nisip trei cercuri concentrice in mijlocul carora insereaza un punct. A aratat cu degetul spre Adamski, apoi spre cel de-al treilea cerc, reprezentand Pamantul si orbita sa. Apoi a aratat spre el insusi si spre a doua orbita, cea a planetei Venus. Amandoi au dat din cap aprobator. Nu au comunicat prin vorbe ci telepatic si prin semne. Daca in mintea lui Adamski se forma o intrebare, raspunsul la aceasta sosea sub forma unor imagini si gesturi. Conform lui Adamski, vizitatorul a venit pe Pamant pentru a-i avertiza pe oameni despre faptul ca exploziile nucleare sunt tot mai frecvente, punand in pericol planeta Pamant. I-a explicat ca OZN-urile se deplaseaza utilizand energia magnetica si ca pe Pamant traiesc deja fiinte sosite din alte lumi. Entitatea nu l-a lasat pe Adamski sa faca fotografii deoarece aceasta avea niste trasaturi care ar fi tradat-o daca imaginea ar fi aparut in ziare. Si-a luat ramas bun, dupa care a plecat spre nava ce o astepta.

Adamski a sustinut ca cei sase oameni care erau cu el au vazut si ei nava, denumita "venusiana". Mai multi dintre ei au declarat mai tarziu ca l-au vazut intalnindu-se cu cineva in desert, desi acestia erau la o distanta destul de mare fata de Adamski.

           Pe data de 13 decembrie 1952, Adamski se intalneste din nou cu Orthon care ii da o placa fotografica ce continea niste simboluri ciudate. Placa ii fusese predata initial de catre Adamski lui Orthon la prima intalnire si era goala. In timpul aceste intalniri, Adamski a facut una dintre cele mai celebre fotografii OZN, folosind un telescop de 150 mm.

 

          Avand nevoie de bani si dornic sa creeze un "bestseller", excentricul Desmond Leslie (care la mijlocul anilor '50 mai crease un film despre OZN-uri folosind un scut renascentist spaniol cu oglinzi reflectatoare, suspendat de un fir de naylon ) intocmeste un manuscris despre vizitarea Pamantului de extraterestrii. Adamski ii trimite lui Leslie o relatare scrisa a presupusului sau contact cu Orthon si cateva fotografii. Combinand cele doua lucrari, Leslie pune bazele bestseller-ului "Farfuriile zburatoare au aterizat" (1953) si impreuna cu Adamski devine cunoscut in lumea OZN-urilor. In aceasta carte se afirma ca extraterestrii venusieni, viziteaza regulat Pamantul si ca acestia sunt ingrijorati de testele nucleare facute de catre marile puteri care nu doar ca vor ucide viata de pe Pamant ci vor raspandi si radiatii si in sistemul solar, contaminand alte planete.

          In cartea publicata in 1955, intitulata "In interiorul navelor spatiale", Adamski sustine ca Orthon l-a luat intr-o calatorie spatiala vizitand sistemul solar si planeta Venus unde a intalnit diferite entitati. Acesta afirma ca a fost selectat de catre extraterestrii pentru a aduce mesajul lor de pace oamenilor de pe Pamant, insa de-a lungul istoriei si alti pamanteni au fost folositi drept mesageri ai venusienilor.

Foto 1 - 13 decembrie 1952

          Adamski afirma ca a surprins OZN-ul din fotografia Nr.1 (dreapta), denumit si "nava cercetas venusiana" pe data de 13 decembrie 1952. Insa, omul de stiinta Walter Johannes Riedel spune ca in urma analizelor efectuate, nava nu este altceva decat...o lampa chirurgicala iar suporturile de aterizare din partea inferioara nu sunt altceva decat niste becuri General Electric de 100 W.

          Tehnologia efectelor speciale s-a dezvoltat atat de mult incat multe falsuri din trecut par ridicole in secolul XXI. Ce venusian ar avea curajul sa porneasca la drum prin Univers intr-o nava in care geamurile ferestrelor par a lipsi iar in partea superioara a obiectului se poate observa clar un orificiu? (Foto 2)

           In 1957, Adamski a primit o scrisoare de la un anume "RE Straith" care era un presupus reprezentant al "Comitetului de schimb cultural" al Departamentului de Stat USA. Scrisoarea spunea ca Guvernul stia despre contactele lui Adamski cu extraterestrii din 1952 si ca un grup de oficiali de rang inalt planuia sa faca publica aceasta poveste. A fost bucuros sa afle acest lucru si a prezentat scrisoarea in prelegerile pe care le-a sustinut. Cu toate acestea, in 1985, ufologul James W. Moseley, a dezvaluit ca aceasta scrisoare a fost opera unei farse pusa la cale de el impreuna cu prietenul Gary Barker. Obtinand niste foi cu antete oficiale ale Departamentului de Stat, acestia au creat personajul "RE Straith" si i-au scris scrisoarea lui Adamski. Potrivit lui Moseley, FBI-ul a investigat cazul si a ajuns la concluzia ca scrisoarea era o farsa. Ei i-au cerut lui Adamski sa nu o mai foloseasca in conferinte si prelegeri in sprijinul afirmatiilor sale.

 

Foto 2

           In 1962, Adamski a anuntat ca va participa la o "Conferinta Interplanetara" tinuta pe planeta Saturn, iar un an mai tarziu, a sustinut ca a fost primit in audienta secreta de catre Papa Ioan al XXIII-lea, de la care a primit si o medalie de aur. Scepticii au remarcat ca medalia (Foto 3) era de fapt un suvenir turistic comun realizat de o companie din Milano, vanduta in magazinele turistice din Roma. Conform lui Adamski, intalnirea cu Papa ar fi avut loc la cererea extraterestrilor cu care ar fi fost in contact, pentru incheierea unui "acord final".

 

Foto 3

            Adamski a sustinut ca entitatile nordice cu care a comunicat proveneau de pe planetele sistemului nostru solar precum Marte sau Venus. Cu toate acestea, niciuna din acestea (in afara de Terra) nu este capabila sa sustina viata umana, datorita conditiilor de mediu nefavorabile. Pe Venus, presiunea atmosferica este de 92 de ori mai mare decat pe Pamant. Atmosfera este formata aproape in intregime din dioxid de carbon iar temperatura medie la suprafata planetei este de 464 de grade Celsius.

            Intr-una din cartile sale, Adamski a sustinut ca ar fi calatorit intr-o farfurie zburatoare pe partea "intunecata" a Lunii, unde a putut observa orase, copaci si munti acoperiti de zapada. Cu toate acestea, toate dovezile stiintifice, precum si calatoriile lunare ale astronautilor americani, au aratat in mod clar ca suprafata Lunii este lipsita de viata si nu are atmosfera.

            Cartea publicata de Adamski in 1955, "Inside the Space Ships", in care descrie calatoriile sale prin sistemul solar este considerata de multi un "remake" al romanului SF din 1949, scris de catre Lucy McGinnis si intitulat "Pionierii spatiului".

 

Foto 5

            Analizand pretinsele imagini ale OZN-urilor fotografiate de Adamski, cercetatorul german Walter Riedel a descoperit ca "suporturile de aterizare" erau de fapt becuri "GE" (General Electric) de 100 W, putand observa chiar si sigla "GE" imprimata pe suprafata acestora (Foto 4).

            In 2012, cercetatorul OZN, Joel Carpenter, a identificat umbra reflectorului unui felinar cu gaz, disponibil pe scara larga in anii '30 si care se potrivea identic cu partea principala a farfuriilor zburatoare fotografiate de Adamski (Foto 5,6,7).

 

Foto 4

            Investigand cazul, Moseley a gasit numeroase probleme si contradictii in afirmatiile martorilor lui Adamski, care i-au contrazis afirmatiile cu privire la intalnirea initiala din 20 noiembrie 1952 cu entitatea Orthon. Unul dintre martori, Al Bailey, a negat ca ar fi vazut un OZN in desert iar Jerrold Baker i-a declarat lui Moseley ca ar fi auzit "o relatare inregistrata pe banda despre ceea ce avea sa se intample in desert, si cine avea sa plece..." cu cateva zile inainte de intalnirea lui Adamski cu Orthon. Baker a spus ca intalnirea cu extraterestrul a fost o "operatiune planificata" si ca Adamski ar fi incercat sa-l convinga sa nu divulge pacaleala, spunandu-i ca ar putea castiga bani multi din prelegerile OZN. Alti martori invocati de Adamski, precum George Williamson, nu au asistat (asa cum afirmase initial) la aparitia vreunui OZN. Pe 23 aprilie 1965, Adamski moare in urma unui atac de cord, la varsta de 74 de ani.

Foto 6

Foto 7

Istoria unor falsuri si inscenari OZN (Partea 1)

Ufologia a ajuns unul dintre cele mai fascinante domenii ale stiintei din ultimii ani, in special pentru iubitorii de mister, paranormal si conspiratii. Fara doar si poate, OZN-urile exista, insa ce anume sunt ele, de unde provin si ce doresc ocupantii acestor obiecte, ramane inca un mister care dainuie de peste 70 de ani. 

De-a lungul timpului, au fost raportate numeroase observatii ale acestora de la oameni simplii pana la oameni de stiinta, medici, ofiteri, presedinti de state si alte personalitati celebre. Aceasta multitudine de observatii si diversitate de observatori, ne face sa credem ca marea majoritate a OZN-urilor nu sunt doar simple fenomene naturale, halucinatii, confuzii sau falsuri.

Cu toate acestea, ufologia este si un domeniu tentant pentru cei care doresc sa devina faimosi ori sa se imbogateasca peste noapte, profitand atat de naivitatea oamenilor cat si de lipsa lor de cunoastere.

Inca de la inceputurile ufologiei au existat persoane precum George Adamski, Billy Meier, Jose Luis Jordan Pena, Ray Santilly si altii, care prin falsurile realizate au zdruncinat credibilitatea fenomenului OZN in ansamblu si a cercetatorilor seriosi care au incercat sa faca lumina asupra acestui mister. 

Cum detectam o fotografie falsa a unui OZN?

- diferentele in textura unei fotografii indica faptul ca mai multe imagini sau parti din ele au fost suprapuse;

- lipsa de perspectiva adevarata care sa indice marimea si pozitia unui obiect, sugereaza ca OZN-ul este un model care a fost agatat de undeva (de cele mai multe ori cu ajutorul firelor de nylon) sau aruncat in sus;

- neregularitatile dintre unghiurile de lumina si ale umbrelor dintre obiect si fundal sunt dovezi ca mai multe imagini au fost suprapuse;

- diferentele de culoare, stralucire si claritate dintre OZN si restul fotografiei reprezinta un semn ca acesta a fost desenat, lipit sau suprapus pe o bucata de stIcla aflata in fata aparatului de fotografiat;

- petele sau liniile luminoase stralucitoare pot fi defecte sau reflexii ale negativului fotografic sau ale lentilelor aparatului de fotografiat ori telefon;

- ramurile copacilor sau liniile telefonice aflate deasupra OZN-ului indica faptul ca obiectul ar fi putut fi agatat undeva de sus, in apropierea aparatului de fotografiat;

- fotografiile facute in mod intentionat neclare sugereaza existenta unui model pe care fotograful incearca sa-l ascunda.

 

Exemple de falsuri OZN : 

 

1. Nava cercetas venusiana a lui Adamski : tehnologia efectelor speciale s-a dezvoltat atat de mult in ziua de astazi incat unele falsuri din trecut par de-a dreptul ridicole acum. Aceasta "nava-cercetas" fotografiata de catre George Adamski este de fapt capacul unui felinar. Ce vensian ar avea curajul sa calatoreasca prin sistemul solar cu o astfel de nava?

 

2. Capace si globuri din pomul de Craciun folosite de catre Billy Meier la construirea unui OZN :

 

 

3. O presupusa nava UMMO deasupra localitatii San Jose de Valderas (Alcorcon), Spania, 1 iunie 1967 : in urma investigatiilor moderne, obiectul s-a dovedit a fi un model suspendat.

 

Despre toate acestea, istoria unor falsuri OZN, inscenari si contactati dubiosi vom scrie in urmatoarele postari.

Prabusirea de la Aztec - al doilea Roswell

              Incidentul are loc pe data de 25 martie 1948, la opt luni dupa Roswell, atunci când, dupa relatarile unor martori oculari, o nava spatiala de origini necunoscute s-a prabusit sau a aterizat langa Aztec, New Mexico. Statia radar din Los Alamos ar fi urmarit traseul si aterizarea navei, iar o echipa a Fortelor Aeriene, Divizia a 5-a a Armatei, a fost insarcinata cu recuperarea ei.

              In jurul orelor 3-4 dimineata, doi politisti care patrulau in zona, au observat un disc stralucitor deasupra masinii lor, care se indrepta spre NV. Nu era prima data cand acestia vedeau astfel de lumini, insa de data aceasta, Andy Andrews si Manuel Sandoval, s-au decis sa urmareasca discul, ajungand pana in zona "Four Corners". Intre orele 5 - 5:30, un localnic pe nume Archuleta, care plecase sa-si hraneasca caprele, aude ceva asemanator cu un bum sonic, ce parea a proveni de la un disc stralucitor si care tocmai trecuse pe deasupra casei. In drumul sau, discul se ciocnise de o stanca aflata de cealalta parte a fermei lui Archuleta, continuandu-si ulterior drumul catre nord. Deplasandu-se la magazinul local pentru a da un telefon, fermierul anunta intamplarea la baza Fortelor Aeriene din Albuquerque.

 

Locul descoperirii OZN-ului, marcat de catre cercetatori

             Zona "Four Corners" este cunoscuta pentru numeroasele puturi de petrol si gaze. Aproape de zorii zilei, Doug Nolan, Bill Ferguson si alti cativa muncitori ai "Companiei petroliere El Paso", au primit misiunea de a se deplasa in regiunea "Hart Canyon" pentru a verifica un posibil incendiu. Ajunsi la fata locului, Doug si Bill nu au gasit nicio problema la rezervoarele de petrol, insa la aproximativ 6,8 mile de drumul US-55, la Mesa (San Juan) au observat fum. 

             La Mesa, printre tufisurile care mocneau, au dat de un obiect in forma de disc, de aproximativ 30 m, care era usor inclinat. Farfuria zburatoare avea in partea de sus o cupola de forma circulara, insa la baza discului nu era vizibil niciun tren de aterizare. Nava nu avea nicio urma de nituri sau suruburi.

Plimbandu-se in jurul discului, Doug Nolan (veteran al Marinei in cel de-al doilea razboi mondial) a putut observa mai atent cupola, care era alcatuita dintr-un material asemanator sticlei fumurii. Prin ea a distins doua cadavre prabusite peste un panou. Cu ajutorul unei bare pe care a introdus-o printr-o gaura gasita in structura metalica a discului, Bill Ferguson reuseste sa deschida o trapa, lovind un comutator din interiorul navei. 

 

             Intre timp, aproximativ 16 localnici au ajuns la locul aterizarii discului. Cu toții, printre care si un politist, câțiva lucratori in domeniul petrolier, un predicator și mai multi fermieri, au putut vedea in interiorul navei mai multe entitati care zaceau nemiscate. La scurt timp, la fata locului au ajuns si militarii care i-au indepartat pe martori și i-au obligat sa jure ca nu vor vorbi cu nimeni despre cele văzute. 

 

             Operatiunea de recuperare a durat aproximativ doua saptamani si a fost una dintre cele mai secrete recuperari ale unei nave spatiale de origini necunoscute. Farfuria zburatoare a fost demontata si separata in trei parti. Aceasta a fost apoi incarcata in trei camioane acoperite cu prelate, pe care se aflau insemne de "transport explozibili" astfel incat acestea sa nu atraga atentia curiosilor.

 

             Toate ramasitele au fost duse in Laboratorul din Los Alamos pentru studii si evaluari stiintifice, unde au fost implicati cei mai importanti oameni de stiinta ai vremii. Mai tarziu, s-a zvonit ca nava ar fi fost transportata la baza Wright Patterson din Dayton, Ohio. Aceasta avea dimensiuni impresionante de aproximativ 30 m diametru si 5,5 m inaltime. A fost una dintre cele mai intacte nave pe care Guvernul american le-a recuperat pana la acea data. Din pacate, toti ocupantii navei, in numar de 14 au murit, facand aproape imposibila aflarea originii si a scopului vizitei.

Aztec

             Incidentul a fost publicat pentru prima data in 1949 de catre Frank Scully in revista "Variety" iar mai tarziu a dezvoltat subiectul in cartea sa "Behind the Flying Saucers", aparuta peste aproximativ un an. Conform surselor lui Scully (Silas Newton si Dr. Gee), la inceput, trei statii radar, printre care si una experimentala situata pe un varf de munte, au detectat farfuria zburatoare circuland cu o viteza de circa 30 000 Km/h, la o altitudine de 30 Km. Unul din radare era o statie noua , experimentala, cu raza de mare putere, care, dupa unele surse, a interferat cu generatorul de energie al farfuriei, ceea ce a dus la prabusirea acesteia. Datorita faptului ca au fost implicate trei radare, ele au putut face triangulatia locului accidentului unde au fost trimisi militari pentru a o recupera.

 

Silas Newton si Frank Scully

            Timp de doua zile au studiat nava, fara a se aventura si a se apropia de ea. In interior, prin hublouri, au putut observa corpurile ocupantilor. Toate cele 14 trupuri, care aveau in jur de 90-100 cm inaltime, au fost scoase si intinse pe pamant. Acestea aveau un aspect umanoid si purtau un gen de haine confectionate dintr-un material ciudat, aproape indestructibil. Fiintele aveau pielea de culoare inchisa, insa conform surselor, aceasta s-ar fi datorat arsurilor suferite in nava. Dupa parerea Dr-lui Gee, gaura din hublou ar fi produs un dezechilibru atmosferic in interiorul farfuriei, ceea ce a dus la aparitia arsurilor. 

              La sfarsitul anilor 1940 si inceputul anilor 1950, Silas Newton si Leo A. Gebauer, au calatorit in zona Aztecului incercand sa vanda diferite dispozitive care, dupa spusele lor, puteau gasi petrol, gaze si aur, fiind construite pe baza "tehnologiei extraterestre" recuperata de la unul din OZN-urile prabusite. In 1953, cei doi au fost condamnati pentru frauda, in urma reclamatiilor mai multor pagubiti, printre care si milionarul Herman Flader. In urma acestor intamplari, cazul a fost aproape complet discreditat, pana la inceputul anilor '70, atunci cand ufologul Leonard Stringfield, a afirmat ca incidentul nu numai ca este real, dar si faptul ca nava recuperata la Aztec, este doar una dintre multe altele capturate de catre armata americana.

Aztec

             In anii 2000, cercetarile au fost reluate mult mai amanuntit de catre Scott si Suzanne Ramsey, care a descoperit si cativa martori ai incidentului. Cu ajutorul Dr. Frank Thayer si Mike Price, ei au descoperit un numar mare de documente si fisiere despre incident care au fost ignorate de-a lungul anilor de catre alti cercetatori OZN. Potrivit acestor documente, precum si a interviurilor luate martorilor directi si indirecti, in incidentul de la Aztec au fost implicate MJ-12, CIA, FBI, USAF si US Army.

             Dupa ce a analizat dovezile aduse de Scott Ramsey, Stanton Friedman, unul dintre cei mai cunoscuti ufologi, care ani de zile a considerat incidentul de la Aztec o farsa, a reevaluat cazul, considerand ca acesta ar putea fi real.

Raportul agentului FBI, Guy Hottel

              Exactitatea faptelor relatate de Scully este atestata indirect de catre un document obtinut in 1978, prin recursul la FOIA. La data de 22 martie 1950, agentul FBI, Guy Hottel, aflat la postul din Washington D.C.,il informa pe seful sau suprem, Edgar Hoover, urmatoarele:  "Un anchetator al Air Force a declarat ca trei pretinse farfurii zburatoare ar fi fost descoperite in New Mexico. Ele au fost descrise ca fiind de forma circulara, prevazute cu bolte proeminente si avand un diametru de aproximativ 50 de picioare. In fiecare dintre ele se aflau cate trei corpuri de forma umana, dar avand doar trei picioare inaltime și imbracate cu vesminte metalizate cu o textura foarte fina. Fiecare corp era complet acoperit, ca si cum ar fi purtat un combinezon negru folosit de pilotii de mare viteza sau de aviatori. 

              Potrivit informatorului, Karl Howe, farfuriile au fost gasite in New Mexico pentru ca guvernul are acolo instalatii radar de mare putere si se crede ca undele radar au interferat cu mecanismul farfuriilor. Agentul special nu a facut nicio estimare suplimentara in legatura cu informatia de mai sus".  

 

Raportul din 22 martie 1950, al agentului FBI Guy Hottel

             Fred Reed (care inainte de 1948 a lucrat pentru O.S.S.) si grupul sau, au fost trimisi in Aztec, New Mexico, pentru a curata locul prabusirii si a elimina toate probele.Grupul lui a primit insarcinarea de a face in asa fel incat zona sa arate ca si cum acolo nu s-ar fi intamplat nimic. Fred a revizitat locul in 1999 atunci cand a fost intervievat de catre Scott Ramsey, găsind un peisaj aproape neschimbat. In 1948 i s-a ordonat sa colecteze orice obiect strain si sa refaca toate zonele in care erau vizibile urme de echipamente grele. Grupul nu a fost informat de evenimentul care a avut loc pe 25 martie 1948. Cu totii au crezut inițial ca a fost vorba despre o prabusire a unui avion. Ani mai tarziu, unul dintre fostii ofiteri superiori ai lui Reed, avea sa-i explice ca acolo nu a fost un accident de avion, ci locul unde a fost capturat un disc zburator metalic.

 

              Desi in anii '90, Scott Ramsey a reusit sa descopere atat numerosi martori cat si un numar important de dovezi care pot autentifica evenimentul, de-a lungul timpului, povestea a murit si a renascut de mai multe ori, refuzand parca sa dispara din istoria intamplarilor OZN. Inca exista ufologi celebri precum Kevin Randle, care considera cazul o farsa, agatandu-se de credibilitatea scazuta a surselor lui Scully (Silas Newton si Leo Gebauer) insa ignorand noile dovezi descoperite, care pot autentifica incidentul.

Forma si dimensiunile navei descoperite la Aztec

A refuzat Nikola Tesla Premiul Nobel?

 

             Chiar daca au trecut mai bine de 80 de ani de la moartea marelui savant, Nikola Tesla, descoperirile sale in domeniul electricitatii, magnetismului, roboticii si fizicii nucleare, inca au un impact major asupra dezvoltarii umanitatii. Despre viata lui Tesla s-au scris zeci de carti si biografii in ultimii ani, aparand foarte multe teorii mai mult sau mai putin fanteziste despre activitatea lui. 

             A refuzat Nikola Tesla Premiul Nobel? A avut marele savant origini romanesti? A receptionat el semnale electromagnetice venite din spatiul cosmic sau de pe Marte? Din pacate majoritatea acestor teorii nu sunt sustinute de dovezi concrete. 

             Ne propunem atat in acest articol, cat si in urmatoarele, sa tratam cateva din aceste teorii, folosind in sustinerea si in combaterea lor dovezi ce nu pot fi contestate.

             Pe data de 6 noiembrie 1915, "New York Times" publica stirea potrivit careia Tesla si Edison urmau sa imparta Premiul Nobel pentru fizica pe anul in curs, ceea ce a dus la una dintre numeroasele controverse ale Premiului Nobel. Sursa acestei stiri, conform articolului, era corespondentul la Copenhaga al ziarului Daily Telegraph. Asadar, ziarul recunoaste ca sursa nu este una oficiala, ci...un corespondent !!  

             Interesant este ca acelasi articol din "Times" enumera inca 4 persoane nominalizate la Premiul Nobel pentru literatura si chimie, care de asemenea nu au primit premiul in acel an.

"New York Times" 6 noiembrie 1915

             Unele surse au sustinut ca, din cauza animozitatii lor, unul fata de celalalt, niciunul dintre ei nu a primit acest premiu, si asta in ciuda contributiilor stiintifice pe care ei le-au avut. Se spune ca fiecare a cautat sa minimizeze realizarile celuilalt si dreptul de a castiga premiul si ca ambii au refuzat sa-l accepte vreodata daca ar fi trebuit sa-l imparta.

             Care este realitatea? Desi stirea a aparut in noiembrie 1915, procesul de nominalizare se incheiase de la inceputul anului. Din comitetul pentru fizica, au facut parte 18 oameni de stiinta, fiecare dintre ei avand dreptul la 2-3 nominalizari. Tesla si Edison nu au fost nominalizati niciodata in acelas an la Premiul Nobel, lucru ce poate fi verificat in arhivele Academiei Regale.

 

Pentru anul 1915, principalele propuneri au fost : 

- Henry Bragg : 4

- Max von Laue : 3

- George Hale : 3

- Lawrence Bragg : 2

- Max Planck : 2

- Thomas Edison : 1

- Inca 13 savanti au mai avut cate o propunere.

  

 LINK - Arhiva nominalizarilor la Premiul Nobel pentru anul 1915

 

             Dupa cum vedem, conform arhivelor Academiei Regale, Nikola Tesla nu a fost nici macar nominalizat la Premiul Nobel pentru anul 1915 !!

Pe data de 14 noiembrie 1915, la aproximativ o saptamana de la publicarea stirii initiale in "New York Times", Academia Regala anunta ca Prof. Henry Bragg si fiul sau Lawrence Bragg, aveau sa imparta Premiul Nobel pentru fizica. Henry Osborn (presedintele Univ. Columbia) a fost singurul care l-a nominalizat in acest an pe rivalul lui Tesla, Thomas Edison. 

             Abia in anul 1937, conform arhivelor, Tesla avea sa fie nominalizat pentru prima si singura data la Premiul Nobel de catre F. Ehrenhaft (Viena). 

   

LINK - Arhiva nominalizarilor la Premiul Nobel pentru anul 1937

             Cu siguranta ca atat Tesla cat si Edison meritau Premiul Nobel, insa nici pana in ziua de astazi nu se cunoaste cauza reala pentru care ei nu au fost nominalizati de catre comunitatea stiintifica. Chiar daca majoritatea inventiilor lui Edison erau perfectionari ale descoperirilor altora, acesta avea si foarte multe creatii originale precum fonograful, kinetoscopul, becul cu incandescenta, etc.

Tesla nu avea cum sa declare ca refuza Premiul Nobel, din moment ce acesta nu a fost nici macar propus. Comitetul Nobel nu te intreaba daca accepti sau nu premiul, inainte de nominalizare.

             Biografii lui Tesla, Inez Hunt si Wanetta Draper i-au scris Dr.-ului Rudberg de la Academia de Stiinte a Suediei, la inceputul anilor '60, rugandu-l sa clarifice situatia. Acesta le-a raspuns : "Orice zvon potrivit caruia o anumita persoana nu a primit Premiul Nobel din cauza ca isi facuse cunoscuta intentia de a refuza recompensa este ridicol". Biografii au concluzionat ca intreaga afacere a fost doar o "gluma sardonica".

 

             Intre Tesla si Edison nu a existat niciodata o controversa reala in ceea ce priveste Premiul Nobel, deoarece ei nu au fost nominalizati niciodata in acelasi an. Arhivele Academiei Regale ce pot fi accesate si online, dovedesc acest lucru.

             Un alt motiv pentru care este putin probabil ca Tesla sa fi refuzat premiul este acela ca la mai putin de doi ani distanta, pe data de 18 mai 1917, savantul accepta Medalia Edison acordata de catre IEEE (Institutul de Ingineri electrici si electronici), atribuita persoanelor care au obtinut realizari meritorii in domeniul studiului sau ingineriei fenomenelor electrice. Premiul consta dintr-o medalie de aur si un certificat, fiind creat in anul 1904 de catre un grup de prieteni si asociati ai lui Edison. Patru ani mai tarziu, Institutul American de Ingineri Electricieni (AIEE) a incheiat un acord cu grupul de asociati, pentru a prezenta medalia ca fiind cea mai inalta distinctie a sa.

             Datorita animozitatii pe care Tesla o manifesta fata de Edison, multi spun ca acesta nu ar fi fost foarte incantat de primirea acestui premiu. Organizatia functiona sub titulatura numelui lui Edison si cel mai probabil, chiar acesta ar fi aprobat acordarea premiului.

Pare ilogic ca in 1915 Tesla sa refuze Premiul Nobel pentru ca ar fi trebuit sa-l imparta cu Edison, iar doi ani mai tarziu sa accepte Medalia Edison.

 

             Sa nu uitam ca Premiul Nobel se acorda impreuna cu o suma considerabila de bani, care nu a fost niciodata mai mica de 50 000 de dolari. In 1980 suma era de 350 000 de dolari iar in 2020, de aproximativ 1,14 milioane de dolari. 

             In 1915, Tesla era foarte stramtorat din punct de vedere financiar, avand datorii mari catre mai multe persoane si firme, inclusiv catre angajatii statiei de la Wardenclyffe. Avocatii care il ajutau in cadrul litigiilor sau proprietarii hotelului unde Tesla locuia, aveau si ei de primit sume considerabile de la marele savant. Spre sfarsitul anului, Tesla a primit o nota de plata de aproximativ 19 000 de dolari de la oficialitatile hotelului, iar in aceeasi perioada, a fost chemat in judecata pentru o datorie de numai 935 de dolari, bani ce reprezentau taxe neachitate pentru statia de la Wardenclyffe si pe care Tesla nu avea de unde sa-i scoata.

 

             In mod sigur savantul si-ar fi dorit Premiul Nobel, atat pentru recunoasterea meritelor de catre comunitatea internationala cat si pentru remuneratia considerabila ce l-ar fi ajutat sa achite o parte din datorii si sa-si continue proiectele. Suma primita ar fi fost o mana cereasca pentru savant in conditiile in care aproape toti marii magnati refuzau sa-l ajute financiar, iar Tesla a fost nevoit sa-si vanda aproape toate patentele pentru a putea trai si a continua munca. De ce ar fi refuzat Tesla Premiul Nobel pentru fizica, ce venea cu o suma considerabila de bani si ar fi preferat sa se roage si sa se umileasca in fata magnatilor pentru a fi ajutat cu bani?

             In concluzie, cei care afirma in diferite emisiuni TV, carti sau articole, ca Tesla ar fi refuzat Premiul Nobel pentru fizica, nu se bazeaza pe nicio sursa credibila ci doar pe niste zvonuri ce nu pot fi dovedite.

Campul de torsiune - calea catre infinit?

         La inceputul secolului XX, savantul francez Eli Cartan, a postulat existenta unei a treia forme de camp universal in natura, numit camp de torsiune, camp ce actioneaza pe distante mari. Aceste campuri sunt generate de momentul unghiular al unei miscari de rotatie. Spre deosebire de campurile electromagnetice, care sunt produse de sarcinile electrice, la nivel cuantic, campurile de torsiune sunt generate de spin. In urma experimentelor efectuate, N.Kozarev si Zeilinger au determinat viteze mai mari decat cea a luminii pentru campurile de torsiune.

         Teoria campurilor de torsiune descrie nasterea din vid nu numai a particulelor elementare ci si a unor fenomene mai complexe precum teleportarea.

          In anii '80 mai multi cercetatori rusi, printre care si Anatoly Akimov, au elaborat mai multe dispozitive si generatoare de campuri de torsiune, cu ajutorul carora au efectuat numeroase experimente cu aplicatii in industria siderurgica, in agricultura, in telecomunicatii, medicina, etc. Cu ajutorul acestor dispozitive, Akimov a reusit sa mareasca calitatea produselor, a culturilor agricole si sa obtina rezultate incurajatoare in domeniul medicinei.  

          In functie de entropia aplicata (pozitiva sau negativa), campurile de torsiune pot accelera sau incetini anumite procese, pot incetini sau accelera cresterea plantelor sau pot mari calitatile unor produse. La nivelul sanatatii, campurile de torsiune pot actiona direct asupra corpului sau a zonelor acestuia avand efecte deosebit de benefice.

Generator camp de torsiune

         Anumiti cercetatori in domeniul ezoteric afirma ca mainile unei persoane pot transmite informatii catre corpurile subtile ale spatiului eteric folosind campuri de torsiune. Aceste campuri au forma unei palnii rotative ce emana din centrul palmei.

 

 

          Creierul emite si el campuri de torsiune ce polarizeaza vidul fizic, astfel ca orice persoana emite campuri de torsiune, ce interactioneaza cu campurile emise de catre corpurile si persoanele din jur. Se crede ca anumite fenomene precum telepatia, clarviziunea, etc. au la baza campurile de torsiune.

           Folosind un dispozitiv similar, cercetatorul chinez, Peng Gao, a reusit sa transmita si sa receptioneze informatie prin intermediul campurilor de torsiune de la o distanta de 5 Km.

Proprietatile campurilor de torsiune :

- sunt emise de catre orice tip de corp insufletit sau nu;

- mediul de propagare este vidul fizic;

- trec prin mediile naturale fara a suferi pierderi;

- undele campurilor de torsiune au viteza infinita;

- au un potential electromagnetic zero si nu transmit energie, ci doar informatie;

- radiatiile de torsiune se propaga in orice mediu, fara a putea fi ecranate;

- toate corpurile poseda campuri de torsiune individuale;

- posibilitatea efectuarii de comunicatii la distanta foarte mare, cu energii joase; informatia transmisa prin intermediul campurilor de torsiune (sunet, imagini,etc.) este mai ieftina si mai economica;

- aplicate unei mase metalice fluide, campurile de torsiune, pot modifica structura cristalina a metalului, formand metale deosebite, avand o structura amorfa, asemanatoare sticlei.

          Daca intreaga informatie despre Universul material, despre trecutul, prezentul si viitorul acestuia este continuta si propagata de catre campul de torsiune, ramane ca cercetatorii in acest domeniu sa-si spuna cuvantul. 

Dezvoltarea creativitatii si a intuitiei cu ajutorul cristalelor

        Cristalul este un instrument de focalizare si amplificare a intentiilor, gandurilor si imaginilor mentale, la fel cum obiectivul unui aparat de fotografiat format din lentile, focalizeaza razele de lumina din jurul sau intr-o imagine clara.

           Cristalele folosite in meditatie focalizeaza tiparele de gandire si ajuta la acumularea energiilor in formele-gand. Imaginea-gand formata, poate fi observata clar in minte si poate fi transpusa in lumea reala prin descrieri verbale sau desene. In domeniul formelor-gand, timpul si spatiul nu exista. Atunci cand ceea ce "vedem" mental este transcris, ordonam timpul si "asezam" tiparele de gandire intr-o stare de realitate obiectiva.

         Cand o idee apare, luati cristalul in mana stanga (de preferat un cristal Vogel sau o bagheta de cuart transparent) si dupa ce l-ati incarcat (folosind metoda Vogel despre care am vorbit aici) proiectati imaginea ideii pe care o aveti, in interiorul cristalului. Scrieti apoi sau inregistrati audio toate informatiile care va vin in minte, folosind o agenda, un telefon sau un reportofon.

            Ideile exista deja intr-un spatiu eteric aflat in jurul corpului. Pe masura ce le "asezam" intr-o forma acceptata, acestea devin din ce in ce mai accesibile mintii umane. Tehnica poate fi folosita in relatiile interpersonale, in luarea deciziilor dar si pentru a va putea cunoaste mai bine.

Folosirea cristalelor la protectia impotriva radiatiilor

 

 

         Desi exista foarte multe referinte cu privire la folosirea cristalelor de cuart in protectia impotriva radiatiilor, studiile stiintifice lipsesc cu desavarsire. Singurul om de stiinta ce a efectuat astfel de studii, a fost inventatorul si cercetatorul Marcel Joseph Vogel, care publicat inca din anii '80 cateva concluzii asupra efectelor si comportamentul cristalelor de cuart fumuriu, atunci cand acestea erau bombardate cu radiatii de frecventa inalta.

 

         Conform lui Vogel, anumite cristale de cuart (in special cuartul fumuriu) pot absorbi radiatiile cu energie ridicata si pot proteja de radiatiile produse de sursele de inalta tensiune. Cu ajutorul dispozitivului Omega-5, Marcel Vogel a putut masura atat cantitatea de radiatie absorbita in reteaua unui cristal fumuriu, cat si gradul de curatare a cristalului, dupa ce acesta era "golit" de energia absorbita. 

         Pentru a curata cristalul se pot folosi doua tehnici :

 

- metoda Vogel de curatare a cristalelor folosind respiratia, vizualizarea si intentia (despre care s-a mai scris si in articolele anterioare pe blog);

- utilizarea unui fascicul de lumina rosie cu lungimea de unda cuprinsa intre 6000 si 7000 angstromi sau a unui fascicul de raze infrarosii, timp de cateva secunde.

 

Incarcarea medalioanelor cu iubire si ganduri pozitive

          Cristalele de cuart sunt apreciate pentru capacitatea lor de a echilibra organismul, de a fi folosite in meditatii precum si de a transmite energii de vindecare. Ele pot acorda omul pe frecvente vibrationale superioare, care exista dincolo de spectrul vizibil al luminii.

          Un medalion din cristal de cuart, poate fi programat cu intentii de iubire si ganduri pozitive putand fi astfel folosit ca un scut protector impotriva energiilor negative. Daca pe suprafata medalionului de cuart se adauga o picatura dintr-o esenta aromata, ulei esential, un remediu homeopat, mir, esenta de flori, etc., acestea isi vor radia esenta in tot corpul. 

          Inainte de incarcare, este necesar ca medalionul sa fie curatat de reziduurile energetice ramase in interior (energiile, programele si gandurile nedorite acumulate in timp).

Etape :

1). - Se tine medalionul intr-o palma, iar cu cealalta se acopera;

2). - Cu ochii inchisi, pe masura ce inspirati adanc, va ganditi la curatarea completa a medalionului. Se tine apoi respiratia timp de 1-2 secunde;

3). - Expirati puternic pe nas (ca si cum ati stranuta) mentinand gandul de a curata medalionul. Expiratia se face ca si cum cel care executa ar expira direct in cristalul de cuart! 

4). - Aceste etape se repeta de trei ori;

5). - Medalionul este acum curatat de gandurile si energiile nedorite si gata de a fi impregnat cu iubire si ganduri pozitive !

Incarcarea (programarea) medalionului 

Etape :

1). - Se tine medalionul din nou intr-o palma, iar cu cealalta se acopera;

2). - Cu ochii inchisi, pe masura ce inspirati adanc va ganditi si incercati sa simtiti cat mai intens starea de dragoste, bunastare, iubire, vindecare sau orice alt gand pozitiv, timp de cateva secunde. Mentineti aerul in piept 1-2 secunde, avand aceste ganduri in minte;

3). - Expirati puternic pe nas (ca si cum ati stranuta) eliberand gandurile de dragoste, iubire, compasiune, bunastare, etc. in medalionul de cuart;

4). - Se repeta primele trei etape de trei ori;

5). - Medalionul este acum incarcat (programat) cu intentii benefice si poate fi purtat la gat, cel mai indicat in zona glandei timus (glanda sufletului), deasupra chakrei inimii.

          Incarcarea medalioanelor cu iubire si ganduri pozitive, poate oferi purtatorului protectie impotriva gandurilor si energiilor negative ale altor persoane si protectie impotriva frecventelor de tip inferior, care pot afecta organismul.

          Daca medalionul este daruit cuiva drag, va fi mai intai curatat complet iar persoana care-l va purta, il va reprograma cu orice gand benefic de dragoste, iubire sau bunastare. 

          Medalioanele vor fi curatate si incarcate periodic, in special in momentele cu tensiune emotionala ridicata sau campuri energetice daunatoare. Cu cat este mai iubitor si plin de compasiune, omul devine si mai vulnerabil la actiunea campurilor energetice negative, astfel ca, un medalion de cuart incarcat cu intentii benefice poate fi un adevarat scut impotriva acestor energii.