Istoria unor falsuri si inscenari OZN : George Adamski, omul care a comunicat cu venusienii (II)

 

         George Adamski a devenit faimos atunci cand in anii '40 a facut publice cateva fotografii ce infatisau nave spatiale si a afirmat ca impreuna cu ocupanti acestora ar fi calatorit pe Luna si pe alte planete. A fost primul care a afirmat ca ar fi fost contacat de catre extraterestrii si s-a autointitulat "filozof, profesor si cercetator OZN".

         Adamski era chelner la un "burger-bar". Acesta scrisese un roman despre intalnirea sa cu un om de pe Venus, insa nu gasise nicio editura care sa i-l publice. Cand a inceput sa sustina ca povestirea se bazeaza pe un fapt adevarat, cartea sa, "Flying Saucers Have Landed"- 1953 (Farfuriile zburatoare au aterizat) a devenit "best-seller".

         In urma investigatiilor, majoritatea cercetatorlor au ajuns la concluzia ca Adamski a fost un sarlatan care a fabricat atat povestile cu intalniri ale extraterestrilor si zborurile interplanetare cat si imaginile cu navele acestora, folosind diferite modele. Adamski a scris trei carti in care a descris intalnirile cu extraterestrii si calatoriile la bordul navelor acestora. Primele doua carti, "Farfuriile zburatoare au aterizat"(1953) si "In interiorul navelor spatiale"(1955) au fost bestseller-uri.

Pe data de 9 octombrie 1946, pe cand se aflau in "Palomar Gardens Camping", in timpul unei ploi de meteoriti, Adamski impreuna cu un grup de prieteni observa o nava in forma de trabuc, pe care au si fotografiat-o. In anul urmator, acesta spune ca a putut observa pana la 184 de OZN-uri trecand peste "Palomar Gardens" intr-o singura seara.

          Primele prelegeri despre OZN-uri au avut loc in 1949, in Carolina de Sud, unde a perceput si taxe. In cadrul acestor prelegeri, Adamski a afirmat ca "Guvernul si oamenii de stiinta stiau de existenta OZN-urilor inca din 1947, cand acestia ar fi urmarit o nava spatiala cu lungimea de 700 metri aflata pe cealalta parte a Lunii".

          In 1953, dupa ce a observat un OZN in desertul californian, Adamski spune ca a inceput sa faca investigatii. El afirma ca a intalnit un tanar venusian frumos, bronzat, cu par lung, de culoarea nisipului, care i-a comunicat prin intermediul semnelor si telepatiei ca Venus era planeta sora a Pamantului. Venusienii au venit sa previna umanitatea ca radiatia nucleara poate distruge Terra. Mai tarziu, Adamski a sustinut ca a fost dus de prietenii sai venusieni pe Marte, Saturn si Jupiter.

           In data de 20 noiembrie 1952, sapte oameni, printre care si Adamski, au plecat cu un autoturism de teren din Palomar, pentru a gasi un punct in desert aflat la 10 mile departare de baza militara din zona. Cand a fost intrebat de ce a ales acel punct, el a raspuns ca acolo avea presimtirea ca in cursul acelei zile, va ateriza o nava extraterestra. Dupa amiaza, autoturismul a oprit pe un teren plat, care se intindea pana la poalele unor munti pierduti in departare. Cu totii au coborat din masina si au privit in jur. Impreuna cu Adamski erau : Dr. George Hunt Williamson si sotia, domnul si doamna A.C. Bailey, doamna Alice K. Wells si Lucy McGinnis, secretara lui Adamski.

            La un moment dat, acestia au observat un obiect imens, de forma ovala, care zbura silentios. Au auzit apoi zgomotul motoarelor avioanelor fortelor aeriene, care se indreptau spre obiect. Inainte ca acestea sa se apropie, obiectul s-a ridicat si in cateva secunde a disparut. 

Nava "mama" venusiana

Facandu-le semn prietenilor sa ramana in apropierea masinii, Adamski a pornit spre munti. Cinci minute mai tarziu, acesta afirma ca a observat reflexia razelor soarelui pe un obiect aflat intre doua piscuri de munte. Un obiect in forma de disc se indrepta in zbor spre munti. Dupa un timp, a observat silueta unei persoane ce se indrepta spre el si care se afla la o distanta de aproximativ 300 m. Era un barbat blond, cu parul lung pana la umeri, inalt de aproximativ 170 cm si care avea in jur de 28 de ani. Acesta avea ochii gri-verzui si o dantura foarte alba. Purta incaltaminte asemanatoare cu pantofii de piele si o salopeta prinsa peste mijloc cu un material brun. Vizitatorul pe nume Orthon, il saluta prietenesc ridicand mana si lipindu-si palma deschisa de a lui Adamski.

           Pentru a explica de unde a venit, Orthon deseneaza in nisip trei cercuri concentrice in mijlocul carora insereaza un punct. A aratat cu degetul spre Adamski, apoi spre cel de-al treilea cerc, reprezentand Pamantul si orbita sa. Apoi a aratat spre el insusi si spre a doua orbita, cea a planetei Venus. Amandoi au dat din cap aprobator. Nu au comunicat prin vorbe ci telepatic si prin semne. Daca in mintea lui Adamski se forma o intrebare, raspunsul la aceasta sosea sub forma unor imagini si gesturi. Conform lui Adamski, vizitatorul a venit pe Pamant pentru a-i avertiza pe oameni despre faptul ca exploziile nucleare sunt tot mai frecvente, punand in pericol planeta Pamant. I-a explicat ca OZN-urile se deplaseaza utilizand energia magnetica si ca pe Pamant traiesc deja fiinte sosite din alte lumi. Entitatea nu l-a lasat pe Adamski sa faca fotografii deoarece aceasta avea niste trasaturi care ar fi tradat-o daca imaginea ar fi aparut in ziare. Si-a luat ramas bun, dupa care a plecat spre nava ce o astepta.

Adamski a sustinut ca cei sase oameni care erau cu el au vazut si ei nava, denumita "venusiana". Mai multi dintre ei au declarat mai tarziu ca l-au vazut intalnindu-se cu cineva in desert, desi acestia erau la o distanta destul de mare fata de Adamski.

           Pe data de 13 decembrie 1952, Adamski se intalneste din nou cu Orthon care ii da o placa fotografica ce continea niste simboluri ciudate. Placa ii fusese predata initial de catre Adamski lui Orthon la prima intalnire si era goala. In timpul aceste intalniri, Adamski a facut una dintre cele mai celebre fotografii OZN, folosind un telescop de 150 mm.

 

          Avand nevoie de bani si dornic sa creeze un "bestseller", excentricul Desmond Leslie (care la mijlocul anilor '50 mai crease un film despre OZN-uri folosind un scut renascentist spaniol cu oglinzi reflectatoare, suspendat de un fir de naylon ) intocmeste un manuscris despre vizitarea Pamantului de extraterestrii. Adamski ii trimite lui Leslie o relatare scrisa a presupusului sau contact cu Orthon si cateva fotografii. Combinand cele doua lucrari, Leslie pune bazele bestseller-ului "Farfuriile zburatoare au aterizat" (1953) si impreuna cu Adamski devine cunoscut in lumea OZN-urilor. In aceasta carte se afirma ca extraterestrii venusieni, viziteaza regulat Pamantul si ca acestia sunt ingrijorati de testele nucleare facute de catre marile puteri care nu doar ca vor ucide viata de pe Pamant ci vor raspandi si radiatii si in sistemul solar, contaminand alte planete.

          In cartea publicata in 1955, intitulata "In interiorul navelor spatiale", Adamski sustine ca Orthon l-a luat intr-o calatorie spatiala vizitand sistemul solar si planeta Venus unde a intalnit diferite entitati. Acesta afirma ca a fost selectat de catre extraterestrii pentru a aduce mesajul lor de pace oamenilor de pe Pamant, insa de-a lungul istoriei si alti pamanteni au fost folositi drept mesageri ai venusienilor.

Foto 1 - 13 decembrie 1952

          Adamski afirma ca a surprins OZN-ul din fotografia Nr.1 (dreapta), denumit si "nava cercetas venusiana" pe data de 13 decembrie 1952. Insa, omul de stiinta Walter Johannes Riedel spune ca in urma analizelor efectuate, nava nu este altceva decat...o lampa chirurgicala iar suporturile de aterizare din partea inferioara nu sunt altceva decat niste becuri General Electric de 100 W.

          Tehnologia efectelor speciale s-a dezvoltat atat de mult incat multe falsuri din trecut par ridicole in secolul XXI. Ce venusian ar avea curajul sa porneasca la drum prin Univers intr-o nava in care geamurile ferestrelor par a lipsi iar in partea superioara a obiectului se poate observa clar un orificiu? (Foto 2)

           In 1957, Adamski a primit o scrisoare de la un anume "RE Straith" care era un presupus reprezentant al "Comitetului de schimb cultural" al Departamentului de Stat USA. Scrisoarea spunea ca Guvernul stia despre contactele lui Adamski cu extraterestrii din 1952 si ca un grup de oficiali de rang inalt planuia sa faca publica aceasta poveste. A fost bucuros sa afle acest lucru si a prezentat scrisoarea in prelegerile pe care le-a sustinut. Cu toate acestea, in 1985, ufologul James W. Moseley, a dezvaluit ca aceasta scrisoare a fost opera unei farse pusa la cale de el impreuna cu prietenul Gary Barker. Obtinand niste foi cu antete oficiale ale Departamentului de Stat, acestia au creat personajul "RE Straith" si i-au scris scrisoarea lui Adamski. Potrivit lui Moseley, FBI-ul a investigat cazul si a ajuns la concluzia ca scrisoarea era o farsa. Ei i-au cerut lui Adamski sa nu o mai foloseasca in conferinte si prelegeri in sprijinul afirmatiilor sale.

 

Foto 2

           In 1962, Adamski a anuntat ca va participa la o "Conferinta Interplanetara" tinuta pe planeta Saturn, iar un an mai tarziu, a sustinut ca a fost primit in audienta secreta de catre Papa Ioan al XXIII-lea, de la care a primit si o medalie de aur. Scepticii au remarcat ca medalia (Foto 3) era de fapt un suvenir turistic comun realizat de o companie din Milano, vanduta in magazinele turistice din Roma. Conform lui Adamski, intalnirea cu Papa ar fi avut loc la cererea extraterestrilor cu care ar fi fost in contact, pentru incheierea unui "acord final".

 

Foto 3

            Adamski a sustinut ca entitatile nordice cu care a comunicat proveneau de pe planetele sistemului nostru solar precum Marte sau Venus. Cu toate acestea, niciuna din acestea (in afara de Terra) nu este capabila sa sustina viata umana, datorita conditiilor de mediu nefavorabile. Pe Venus, presiunea atmosferica este de 92 de ori mai mare decat pe Pamant. Atmosfera este formata aproape in intregime din dioxid de carbon iar temperatura medie la suprafata planetei este de 464 de grade Celsius.

            Intr-una din cartile sale, Adamski a sustinut ca ar fi calatorit intr-o farfurie zburatoare pe partea "intunecata" a Lunii, unde a putut observa orase, copaci si munti acoperiti de zapada. Cu toate acestea, toate dovezile stiintifice, precum si calatoriile lunare ale astronautilor americani, au aratat in mod clar ca suprafata Lunii este lipsita de viata si nu are atmosfera.

            Cartea publicata de Adamski in 1955, "Inside the Space Ships", in care descrie calatoriile sale prin sistemul solar este considerata de multi un "remake" al romanului SF din 1949, scris de catre Lucy McGinnis si intitulat "Pionierii spatiului".

 

Foto 5

            Analizand pretinsele imagini ale OZN-urilor fotografiate de Adamski, cercetatorul german Walter Riedel a descoperit ca "suporturile de aterizare" erau de fapt becuri "GE" (General Electric) de 100 W, putand observa chiar si sigla "GE" imprimata pe suprafata acestora (Foto 4).

            In 2012, cercetatorul OZN, Joel Carpenter, a identificat umbra reflectorului unui felinar cu gaz, disponibil pe scara larga in anii '30 si care se potrivea identic cu partea principala a farfuriilor zburatoare fotografiate de Adamski (Foto 5,6,7).

 

Foto 4

            Investigand cazul, Moseley a gasit numeroase probleme si contradictii in afirmatiile martorilor lui Adamski, care i-au contrazis afirmatiile cu privire la intalnirea initiala din 20 noiembrie 1952 cu entitatea Orthon. Unul dintre martori, Al Bailey, a negat ca ar fi vazut un OZN in desert iar Jerrold Baker i-a declarat lui Moseley ca ar fi auzit "o relatare inregistrata pe banda despre ceea ce avea sa se intample in desert, si cine avea sa plece..." cu cateva zile inainte de intalnirea lui Adamski cu Orthon. Baker a spus ca intalnirea cu extraterestrul a fost o "operatiune planificata" si ca Adamski ar fi incercat sa-l convinga sa nu divulge pacaleala, spunandu-i ca ar putea castiga bani multi din prelegerile OZN. Alti martori invocati de Adamski, precum George Williamson, nu au asistat (asa cum afirmase initial) la aparitia vreunui OZN. Pe 23 aprilie 1965, Adamski moare in urma unui atac de cord, la varsta de 74 de ani.

Foto 6

Foto 7