Prabusirea de la Aztec - al doilea Roswell

              Incidentul are loc pe data de 25 martie 1948, la opt luni dupa Roswell, atunci când, dupa relatarile unor martori oculari, o nava spatiala de origini necunoscute s-a prabusit sau a aterizat langa Aztec, New Mexico. Statia radar din Los Alamos ar fi urmarit traseul si aterizarea navei, iar o echipa a Fortelor Aeriene, Divizia a 5-a a Armatei, a fost insarcinata cu recuperarea ei.

              In jurul orelor 3-4 dimineata, doi politisti care patrulau in zona, au observat un disc stralucitor deasupra masinii lor, care se indrepta spre NV. Nu era prima data cand acestia vedeau astfel de lumini, insa de data aceasta, Andy Andrews si Manuel Sandoval, s-au decis sa urmareasca discul, ajungand pana in zona "Four Corners". Intre orele 5 - 5:30, un localnic pe nume Archuleta, care plecase sa-si hraneasca caprele, aude ceva asemanator cu un bum sonic, ce parea a proveni de la un disc stralucitor si care tocmai trecuse pe deasupra casei. In drumul sau, discul se ciocnise de o stanca aflata de cealalta parte a fermei lui Archuleta, continuandu-si ulterior drumul catre nord. Deplasandu-se la magazinul local pentru a da un telefon, fermierul anunta intamplarea la baza Fortelor Aeriene din Albuquerque.

 

Locul descoperirii OZN-ului, marcat de catre cercetatori

             Zona "Four Corners" este cunoscuta pentru numeroasele puturi de petrol si gaze. Aproape de zorii zilei, Doug Nolan, Bill Ferguson si alti cativa muncitori ai "Companiei petroliere El Paso", au primit misiunea de a se deplasa in regiunea "Hart Canyon" pentru a verifica un posibil incendiu. Ajunsi la fata locului, Doug si Bill nu au gasit nicio problema la rezervoarele de petrol, insa la aproximativ 6,8 mile de drumul US-55, la Mesa (San Juan) au observat fum. 

             La Mesa, printre tufisurile care mocneau, au dat de un obiect in forma de disc, de aproximativ 30 m, care era usor inclinat. Farfuria zburatoare avea in partea de sus o cupola de forma circulara, insa la baza discului nu era vizibil niciun tren de aterizare. Nava nu avea nicio urma de nituri sau suruburi.

Plimbandu-se in jurul discului, Doug Nolan (veteran al Marinei in cel de-al doilea razboi mondial) a putut observa mai atent cupola, care era alcatuita dintr-un material asemanator sticlei fumurii. Prin ea a distins doua cadavre prabusite peste un panou. Cu ajutorul unei bare pe care a introdus-o printr-o gaura gasita in structura metalica a discului, Bill Ferguson reuseste sa deschida o trapa, lovind un comutator din interiorul navei. 

 

             Intre timp, aproximativ 16 localnici au ajuns la locul aterizarii discului. Cu toții, printre care si un politist, câțiva lucratori in domeniul petrolier, un predicator și mai multi fermieri, au putut vedea in interiorul navei mai multe entitati care zaceau nemiscate. La scurt timp, la fata locului au ajuns si militarii care i-au indepartat pe martori și i-au obligat sa jure ca nu vor vorbi cu nimeni despre cele văzute. 

 

             Operatiunea de recuperare a durat aproximativ doua saptamani si a fost una dintre cele mai secrete recuperari ale unei nave spatiale de origini necunoscute. Farfuria zburatoare a fost demontata si separata in trei parti. Aceasta a fost apoi incarcata in trei camioane acoperite cu prelate, pe care se aflau insemne de "transport explozibili" astfel incat acestea sa nu atraga atentia curiosilor.

 

             Toate ramasitele au fost duse in Laboratorul din Los Alamos pentru studii si evaluari stiintifice, unde au fost implicati cei mai importanti oameni de stiinta ai vremii. Mai tarziu, s-a zvonit ca nava ar fi fost transportata la baza Wright Patterson din Dayton, Ohio. Aceasta avea dimensiuni impresionante de aproximativ 30 m diametru si 5,5 m inaltime. A fost una dintre cele mai intacte nave pe care Guvernul american le-a recuperat pana la acea data. Din pacate, toti ocupantii navei, in numar de 14 au murit, facand aproape imposibila aflarea originii si a scopului vizitei.

Aztec

             Incidentul a fost publicat pentru prima data in 1949 de catre Frank Scully in revista "Variety" iar mai tarziu a dezvoltat subiectul in cartea sa "Behind the Flying Saucers", aparuta peste aproximativ un an. Conform surselor lui Scully (Silas Newton si Dr. Gee), la inceput, trei statii radar, printre care si una experimentala situata pe un varf de munte, au detectat farfuria zburatoare circuland cu o viteza de circa 30 000 Km/h, la o altitudine de 30 Km. Unul din radare era o statie noua , experimentala, cu raza de mare putere, care, dupa unele surse, a interferat cu generatorul de energie al farfuriei, ceea ce a dus la prabusirea acesteia. Datorita faptului ca au fost implicate trei radare, ele au putut face triangulatia locului accidentului unde au fost trimisi militari pentru a o recupera.

 

Silas Newton si Frank Scully

            Timp de doua zile au studiat nava, fara a se aventura si a se apropia de ea. In interior, prin hublouri, au putut observa corpurile ocupantilor. Toate cele 14 trupuri, care aveau in jur de 90-100 cm inaltime, au fost scoase si intinse pe pamant. Acestea aveau un aspect umanoid si purtau un gen de haine confectionate dintr-un material ciudat, aproape indestructibil. Fiintele aveau pielea de culoare inchisa, insa conform surselor, aceasta s-ar fi datorat arsurilor suferite in nava. Dupa parerea Dr-lui Gee, gaura din hublou ar fi produs un dezechilibru atmosferic in interiorul farfuriei, ceea ce a dus la aparitia arsurilor. 

              La sfarsitul anilor 1940 si inceputul anilor 1950, Silas Newton si Leo A. Gebauer, au calatorit in zona Aztecului incercand sa vanda diferite dispozitive care, dupa spusele lor, puteau gasi petrol, gaze si aur, fiind construite pe baza "tehnologiei extraterestre" recuperata de la unul din OZN-urile prabusite. In 1953, cei doi au fost condamnati pentru frauda, in urma reclamatiilor mai multor pagubiti, printre care si milionarul Herman Flader. In urma acestor intamplari, cazul a fost aproape complet discreditat, pana la inceputul anilor '70, atunci cand ufologul Leonard Stringfield, a afirmat ca incidentul nu numai ca este real, dar si faptul ca nava recuperata la Aztec, este doar una dintre multe altele capturate de catre armata americana.

Aztec

             In anii 2000, cercetarile au fost reluate mult mai amanuntit de catre Scott si Suzanne Ramsey, care a descoperit si cativa martori ai incidentului. Cu ajutorul Dr. Frank Thayer si Mike Price, ei au descoperit un numar mare de documente si fisiere despre incident care au fost ignorate de-a lungul anilor de catre alti cercetatori OZN. Potrivit acestor documente, precum si a interviurilor luate martorilor directi si indirecti, in incidentul de la Aztec au fost implicate MJ-12, CIA, FBI, USAF si US Army.

             Dupa ce a analizat dovezile aduse de Scott Ramsey, Stanton Friedman, unul dintre cei mai cunoscuti ufologi, care ani de zile a considerat incidentul de la Aztec o farsa, a reevaluat cazul, considerand ca acesta ar putea fi real.

Raportul agentului FBI, Guy Hottel

              Exactitatea faptelor relatate de Scully este atestata indirect de catre un document obtinut in 1978, prin recursul la FOIA. La data de 22 martie 1950, agentul FBI, Guy Hottel, aflat la postul din Washington D.C.,il informa pe seful sau suprem, Edgar Hoover, urmatoarele:  "Un anchetator al Air Force a declarat ca trei pretinse farfurii zburatoare ar fi fost descoperite in New Mexico. Ele au fost descrise ca fiind de forma circulara, prevazute cu bolte proeminente si avand un diametru de aproximativ 50 de picioare. In fiecare dintre ele se aflau cate trei corpuri de forma umana, dar avand doar trei picioare inaltime și imbracate cu vesminte metalizate cu o textura foarte fina. Fiecare corp era complet acoperit, ca si cum ar fi purtat un combinezon negru folosit de pilotii de mare viteza sau de aviatori. 

              Potrivit informatorului, Karl Howe, farfuriile au fost gasite in New Mexico pentru ca guvernul are acolo instalatii radar de mare putere si se crede ca undele radar au interferat cu mecanismul farfuriilor. Agentul special nu a facut nicio estimare suplimentara in legatura cu informatia de mai sus".  

 

Raportul din 22 martie 1950, al agentului FBI Guy Hottel

             Fred Reed (care inainte de 1948 a lucrat pentru O.S.S.) si grupul sau, au fost trimisi in Aztec, New Mexico, pentru a curata locul prabusirii si a elimina toate probele.Grupul lui a primit insarcinarea de a face in asa fel incat zona sa arate ca si cum acolo nu s-ar fi intamplat nimic. Fred a revizitat locul in 1999 atunci cand a fost intervievat de catre Scott Ramsey, găsind un peisaj aproape neschimbat. In 1948 i s-a ordonat sa colecteze orice obiect strain si sa refaca toate zonele in care erau vizibile urme de echipamente grele. Grupul nu a fost informat de evenimentul care a avut loc pe 25 martie 1948. Cu totii au crezut inițial ca a fost vorba despre o prabusire a unui avion. Ani mai tarziu, unul dintre fostii ofiteri superiori ai lui Reed, avea sa-i explice ca acolo nu a fost un accident de avion, ci locul unde a fost capturat un disc zburator metalic.

 

              Desi in anii '90, Scott Ramsey a reusit sa descopere atat numerosi martori cat si un numar important de dovezi care pot autentifica evenimentul, de-a lungul timpului, povestea a murit si a renascut de mai multe ori, refuzand parca sa dispara din istoria intamplarilor OZN. Inca exista ufologi celebri precum Kevin Randle, care considera cazul o farsa, agatandu-se de credibilitatea scazuta a surselor lui Scully (Silas Newton si Leo Gebauer) insa ignorand noile dovezi descoperite, care pot autentifica incidentul.

Forma si dimensiunile navei descoperite la Aztec