sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Roswell - prabusirea si capturarea unui OZN



           Despre incidentul Roswell s-au scris si probabil se vor mai scrie foarte multe de acum incolo, fiind cel mai celebru caz  de prabusire si recuperare a unui vehicul de origine...extraterestra. Desi nimeni nu a vazut OZN-ul prabusindu-se, resturile sale au fost adunate de zeci de oameni. Cazul nu se bazeaza pe marturia a doi sau trei martori ci....a zeci de oameni care fie au ajutat la recuperare, fie au transportat trupurile ocupantilor navei. 

           In data de 3 iulie 1947, un fermier pe nume Mac Brazel descopera mai multe resturi ale unei nave extraterestre in desertul New Mexico (S.U.A). Peste cateva zile, sunt descoperite ramasitele a patru fiinte extraterestre impreuna cu nava. 


           Prabusirea de la Roswell implica cel putin doua locuri, unii cercetatori fiind de parere ca ar fi fost chiar doua nave !! Primul loc este campul cu resturi, apoi la 3,5 km SE este cel unde au fost gasite trupurile si nava, iar la cateva mile NE se afla punctul initial al impactului. 

Locul unde a fost gasita nava
           La 8 km de campul cu resturi, datorita socului impactului, nisipul era cristalizat. Printre primii care au inspectat zona, alaturi de Mac Brazel a fost si Maiorul Jesse Marcel. Conform declaratiilor acestuia, campul cu resturi avea 1200 m lungime si intre 60-100 m latime. Un sant incepea din zona nordica a campului alungindu-se pana la aproximativ 170 m. Bill Brazel (fiul fermierului Mac Brazel) afirma despre campul cu resturi ca, arata ca si cum un obiect ar fi atins solul, lunecand apoi pe pamant. Cea mai mare bucata dintre resturile descoperite a fost gasita in zona sudica a santului.


Locul impactului (reconstituire)
           Marcel descrie resturile gasite ca fiind foarte subtiri, comparabile cu hartia, insa atat de rezistente incat nu le putea indoi sau taia. El insusi a folosit un baros de 8 kg pentru a indoi o bucata, insa...nu a reusit sa-i zgarie nici macar suprafata. Fragmentele variau ca marime pana la aproximativ 15 cm. "Nu puteau fi indoite sau rupte, indiferent ce presiuni manuale aplicam", spune Marcel. Materiale aveau aspect argintiu si nu reflectau lumina fiind greu de observat. Alte materiale, puteau fi impaturite cu usurinta dupa care reveneau la forma initiala in timp ce unele erau asemanatoare cu fibrele optice,sarmoase. Cateva dintre ele aveau aspect pergamentos.

           Pe unele dintre resturi existau si diverse inscriptii. Jesse Marcel Jr. a descris aceste inscriptii ca pe niste figuri geometrice de culoare purpurie lucioasa , mici, de aproximativ 2 cm latime. Ele se gaseau pe barele in forma de "I", usor flexibile insa foarte rezistente.


Inscriptiile de pe bara "I" (reconstituire)
            In 8 iulie 1947, ziarul din Roswell, "Roswell Daily Record", anunta capturarea unei farfurii zburătoare,de către United States Army, în apropierea localitătii.

"Roswell Daily Record" anunta capturarea unei farfurii zburătoare
            US Air Force izoleaza intreaga zona plasand santinele si dupa ce campul cu resturi este fotografiat, soldatii strabat intregul teren adunand mai intai bucatile mari si usor de observat si apoi pe cele mici. Acestea sunt carate in roabe si stranse la un punct de colectare central. Se pare ca nava, de formă discoidală, prezenta in structura ei o fisura si era de culoare inchisa, aproape intacta.

Campul cu resturi (reconstituire)
           Inainte de sosirea armatei, la locul celei de-a doua prabusiri, unde se afla nava, isi fac aparitia mai multi civili, printre care si Barney Barnett ce cauta diferite posibilitati de irigare in zona fermelor. Acesta descrie nava ca fiind metalica, de culoare gri-mata, de marime considerabila, infipta langa un povarnis. Parea turtita la capatul vizibil datorita impactului iar deasupra avea un mic dom inclinat oblic. Ocupantii navei erau scunzi,aproximativ 1.20-1.50 m inaltime, slabi, cu capete mari si zaceau langa aceasta. 
          Un alt martor pe nume Gerald Anderson (aflat cu familia in zona), afirma ca doua dintre creaturi erau moarte, una agoniza iar cealalta desi nevatamata era inspaimantata de sosirea civililor.
          La scurt timp, armata a inconjurat zona cu vehiculele militare, iar toti civilii au fost indepartati, amenintati si pusi sa jure ca nu vor spune nimanui ceea ce au vazut.


           Fragmentele recuperate langa Roswell sunt transportate in mai multe locatii catre diverse baze. Initial se pare ca au fost trimise la Fort Bliss, unde au fost examinate. Unele au ajuns la Wright-Patterson (Ohio), iar altele la Fort Riley.
           La fel ca si resturile navei, trupurile au fost luate de la locul prabusirii si transportate cu avionul catre Fort Worth. De acolo, mutate in alt avion, au fost transportate la Wright Field. Aici unul dintre ele este autopsiat si apoi impreuna cu celelalte congelate pentru studiu atunci cand, in viitor aveau sa evolueze tehnicile de expertiza medicala. 
           Dupa 8 iulie 1947, armata ofera presei o noua varianta a prabusirii. Gen.Ramey ii ordona Maiorului Jessie Marcel sa musamalizeze povestea cu "farfuria zburatoare" afirmand ca de fapt nu a fost vorba decat de un...balon meteorologic prabusit.

Maiorului Jessie Marcel si balonul "prabusit"
Gen.Ramey (stanga) prezentand...balonul meteorologic
           In timp ce musamalizarea cazului prinde contur, trupurile sunt transportate de la locul accidentului catre Aerodromul Roswell, in spitalul unitatii. In tot acest timp,medicul legist Glenn Dennis, este sunat in repetate randuri de catre medicii ofiteri de la baza, fiind intrebat despre tehnicile de conservare. I s-a spus ca existau trei victime, doua dintre ele fiind mutilate, iar cealalta era in stare buna. Doreau sa stie daca puteau fi transportate toate trei intr-o lada inchisa ermetic. Legistului nu i s-a spus ce fel de victime erau. Crezand ca este vorba despre victimele unui avion, acesta urca in masina morgii si porneste catre baza. Ajuns acolo, in timp ce strabatea holurile spitalului unitatii, o sora agitata il roaga insistent sa plece spunandu-i : "Cum ai intrat aici? Pleaca dracului...!!...Dumnezeule, nu mai scapi cu viata". Inainte de a-i putea raspunde, acesta este bruscat de catre doi politisti militari si escortat afara.
           A doua zi, sora ii explica legistului ca intr-adevar la baza sosisera niste cadavre, numai ca...nu erau omenesti.Trupurile erau foarte delicate, cu craniile si oasele extrem de fragile si nu pareau a avea organe genitale. Sora le descrie ca fiind mici, mai scunde decat un om si aveau patru degete cu cele doua mijlocii mai lungi. Nu avea deget mare opozabil, iar bratele aveau o anatomie diferita : osul dintre umar si cot era mai scurt decat cel dintre cot si incheietura mainii. Capetele erau mai mari decat cele omenesti, cu ochi mari de forma concava. Toate trasaturile erau usor concave.
           Dupa ce au fost aduse la Roswell, trupurile au fost inghetate, inchise in saci "mortuari" cauciucati si impachetate intr-o lada cu capacul batut in cuie. Conform sorei, destinatia finala era Wright Field.

Schitele lui Glenn Dennis bazate pe descrierea sorei medicale
           Jesse Johnson, doctor in medicina si patologul bazei de la Roswell a avut posibilitatea de a examina trupurile. Conform acestuia ele aveau cateva caracteristici deosebite:
- pielea : cenusiu-roz cu o textura aspra;
- greutate de aproximativ 20 kg;
- ochii mari, alungiti, migdalati si fara pupile, situati sub o arcada proeminenta care conferea chipului o infatisare orientala; erau adanciti, distantati si lipsiti de pleoape avand doar o cuta vaga.
- capul mare, fara par si fara urechi in partile laterale, doar o deschizatura mica;
- gura era mica, adanca de aproximativ 5 cm, fara buze, si din cate se pare nu functiona ca mijloc de alimentare sau comunicare;
- bratele erau lungi, slabe si ajungeau pana la genunchi;
- mainile aveau 4 degete si pareau a avea la capete un fel de ventuze;
- picioarele erau scurte si subtiri cu labele acoperite (unii martori afirma ca intre degetele de la picioare ar fi observat niste membrane);

          O alta sursa spune ca ar fi avut ocazia sa vada si structura interna a acestora :
- nu aveau dinti si nici organe reproducatoare;
- in trupuri predomina un lichid incolor;
- nu aveau sistem digestiv

          La jumatarea anilor '90, un fost membru al Pentagonului, Colonelul Philip J. Corso, face o dezvaluirie socanta afirmand ca a fost implicat in studierea artefactelor extraterestre recuperate de la Roswell, un proiect ce a dus la dezvoltarea circuitelor integrate, fibrelor optice, laserelor si a fibrelor superrezistente.
          In calitate de sef al Directiei Tehnologii Straine, Corso dezvaluie ca s-a ocupat personal de aceste artefacte si valorificarea tehnologiilor recuperate de pe nava prabusita la Roswell.

Philip J. Corso
          Corso vine cu o relatare usor diferita despre forma navei prabusite. Conform acestuia, nava nu avea forma unei "farurii zburatoare" conventionale, ci una de semiluna, usor triunghiulara. Nava aducea mai mult cu o aripa zburatoare.

Nava prabusita la Roswell, conform Philip J. Corso (reconstituire)
          Conform rapoartelor, existau doua pareri cu privire la cauzele prabusirii : fie aceasta a fost lovita de un fulger, fie s-ar fi prabusit datorita interferentei cu undele radarelor armatei de la sol. Potrivit acestuia, atat radarul bazei aeriene 509 a Armatei Terestre de langa localitatea Roswell, cat si cel din White Sands ar fi urmarit semnale ciudate incepand cu noaptea de 1 iulie 1947.
          Studiind rapoartele secrete ale Pentagonului, Corso afirma ca acestea se refereau la creaturile recuperate de la Roswell cu denumirea de EBE (Entitati Biologice Extraterestre). Rapoartele autopsiilor descriau EBE ca fiind inalte de 1.20 m si cu o compozitie a organelor, oaselor si pielii diferita de cele omenesti. Oasele sunt mai subtiri insa mai puternice decat cele omenesti, avand o rezistenta mai mare la tractiune datorita alinierii diferite a moleculelor.

Alte caracteristici:

- inima mai voluminoasa decat la oameni, avand mai degraba un rol de stocare pasiva a sangelui decat de muschi de pompare;
- plamani cu un volum imens si care functionau asemanator cu cocoasele camilelor. Ei eliberau aerul foarte lent in organismul EBE;
- EBE era invelite intr-un invelis protector monobloc, un fel de epiderma in care moleculele erau aliniate in asa fel incat sa asigure atat rezistente mari la tractiune cat si flexibilitate;
- epiderma interioara a EBE era foarte diferita. Aceasta aducea mai degraba cu un strat subtire de tesut adipos complet diferit de ce se vazuse pana atunci. Semana mai degraba cu epiderma unei plante decat cu cea a unei fiinte umanoide. Stratul era permeabil ca si cum prin el s-ar fi desfasurat un schimb permanent de substante chimice cu combinatia de sistem sanguin/limfatic. Acest lucru i-a determinat pe medici sa creada ca EBE ar fi procesat substantele chimice eliberate din epiderma si chiar ar fi recirculat excretiile. Aceste lucruri ar putea explica atat lipsa sistemului digestiv cat si lipsa instalatiilor de preparare a hranei de pe nava. Corso este de parere ca EBE nu aveau nevoie de hrana, deoarece nu erau forme reale de viata ci un fel de...androizi !!
- creierul EBE era mult mai voluminos decat cel uman si format din patru sectiuni distincte. Si mai interesant este ca, nimeni incepand cu momentul capturarii nu le-a auzit scotand vreun sunet !! Acest lucru i-a determinat pe medici ca creada ca EBE comunicau cumva telepatic.


- fluidul ce servea drept sange regla functiile corpului asemenea secretiilor glangulare la om; sistemele sanguin si limfatic erau combinate.

Descrierea navei :

          Vehiculul in forma de semiluna, era cu atat mai ciudat cu cat nu prezenta comenzi de pilotare asa cum noi le cunoastem. Nu existau volane, pedale, cabluri, manse,etc. Nava putea accelera in numai cateva secunde de la stationarea deasupra unei zone, pana la viteze ce depaseau 11.000 km/h.




           Potrivit lui Philip Corso, in privinta propulsiei navei nu existau explicatii tehnologice conventionale. Vehicului disloca gravitatia prin propagarea undelor magnetice obtinuta prin deplasarea de poli magnetici in jurul sau, controland sau dirijand fortele de respingere ale sarcinilor de acelasi semn.
           Exista un mare semn de intrebare : cum isi pastra nava capacitatea electrica si cum puteau supravietui EBE in interiorul unui camp energetic determinat de unde? Practic nava functiona ca un condensator gigantic stocand energia necesara propagarii undei magnetice.


           EBE nu erau afectate de catre fortele inertiale dezvoltate in urma acceleratiilor, deoarece pentru ele, care se aflau in interiorul navei, forta gravitationala parea pliata in exteriorul undei ce invaluia nava. EBE puteau supravietui mult timp in interiorul undei de inalta energie, devenind circuitul primar ce o controla si fiind protejate de costume ce le permiteau practic sa devina una cu vehiculul si sa faca parte din unda.


          Costumele purtate de EBE erau alcatuite dintr-o substanta ce avea o structura atomica alungita, intarita longitudinal, pentru a asigura curgerea directionata a unui eventual curent electric. Ele erau foarte asemanatoare din punct de vedere functional cu invelisul navei.
          Nava nu prezenta nici un fel de motor, iar la prabusire nu a fost descoperit nimic de acest gen care sa fi cazut din vehicul. In panourile de bord existau adancituri pentru palmele creaturilor. Adanciturile semanau cu amprentele palmare lasate intr-un ciment inca umed.

Schita a navei 
           La bordul navei nu existau instalatii de preparare a hranei, de evacuare a excretiilor sau gunoiului ori instalatii pentru depozitarea apei. Nu existau nici locuri de odihna, paturi sau cusete. Cercetatorii nu au putut determina cum depozitau EBE alimentele, cum le procesau si nici macar cu ce anume se hraneau. Conform rapoartelor, echipele de soldati ce recuperasera nava de pe camp, au gasit un fel de trusa de prim-ajutor ce continea ceva asemanator cu bandajele.
          Corso crede ca EBE nu aveau nevoie de alimente sau instalatii sanitare deoarece erau fiinte fabricate, un fel de roboti, androizi, create special pentru calatoria in spatiu. 
          In calitate de sef al Directiei Tehnologii Straine, Philip J. Corso afirma ca s-a ocupat personal de anumite artefacte descoperite la locul accidentului. Pe cand era la Pentagon, acesta a intrat in posesia unui fiset ce continea resturi din prabusirea de la Roswell. Acesta continea manunchiuri de "fire", tesaturi stranii, placute gri-inchis cu margini neregulate si alte materiale ciudate..


Descrierea obiectelor :

1) - "Sarme" micute cu aspect sticlos rasucite printr-un manson cenusiu, ca niste cabluri ce conduceau raza de lumina pe lungimea lor, foarte asemanatoare cu fibrele optice.


2) - Circuite electrice de mici dimensiuni, formate din placute subtiri ce semanau cu niste napolitane, cenusiu-mat, si pe a caror suprafata existau gravate fire subtiri. 


3) - Oculare eliptice si intunecate, subtiri ca pielea si care se lipeau de cristalinul ochilor EBE (asemanatoare lentilelor de contact). Acestea lumina si intensifica imaginile in intuneric. Rapoartele afirma ca medicii care au autopsiat EBE, au incercat sa priveasca prin oculare in intuneric reusind sa observe persoanele ce treceau pe coridorul alaturat salii de autopsie. Siluetele respectivelor persoane erau luminate in portocaliu-verzui.


4) - Tesatura gri-argintie, asemanatoare unei folii si care nu putea fi indoita, rupta sau mototolita deoarece revenea imediat la forma initiala, fara nici o cuta.

5) - O "lanterna" scurta si groasa, cu sursa proprie de energie, care insa nu semana cu o baterie. Era un fel de LASER, posibil un instrument chirurgical de taiere, un fel de bisturiu, pe care EBE il utilizau probabil in experiente medicale asupra oamenilor si animalelor.


6) - O diadema ce avea in partile laterale dispozitive de receptare a semnalelor electrice. Era asemenea unei bentite de fixat parul. Se putea fixa pe cranii de orice dimensiuni. Ofiterii de la baza 509 au probat diadema incercand sa-i desluseasca misterul suferind numeroase socuri, furnicaturi in interiorul capului si migrene.       Atunci cand senzorii diademei atingeau diferite parti ale capului, acestia aveau senzatia aparitiei de culori multiple in spatele pleoapelor.


           Se pare ca aceasta diadema era un mecanism foarte sofisticat de traducere a impulsurilor electrice: capta semnalele electrice ale creierelor uriase ale EBE. Dupa parerea lui Corso, diadema era o interfata pilot-nava. Comenzile directionale se pare ca erau transmise direct de catre creierele EBE, prin corpuri, apoi prin panouri, in nava, ca si cum aceasta era o extensie a corpului creaturilor. In acest fel s-ar putea explica lipsa motorului !! Insusi vehiculul parea a fi un...motor.

           Daca Philip Corso spune adevarul, cu adevarat aceste artefacte recuperate la Roswell au modificat cursul istoriei secolului XX prin implementarea tehnologiei extraterestre in industria americana.

           Sfarsitul anului 2002 aduce si noi dovezi ca la Roswell s-a prabusit un...OZN. In  8 iulie 1947, la Fort Worth, in statul Texas, James Bond Johnson, lucrand pentru ziarul Fort Worth Star - Telegram, il fotografiaza pe generalul Roger Ramey in vreme ce acesta dadea un comunicat legat de incidentul Roswell, explicand faptul ca obiectul cazut nu a fost un disc metalic de provenienta extraterestra , asa cum se anuntase initial , ci un simplu....balon meteorologic. Aceasta fotografie il infatiseaza pe generalul Roger Ramey tinand in mana un memoriu de la Pentagon.

Gen. Roger Ramey impreuna cu Gen. Thomas Dubose inspectand resturile balonului "prabusit"
           Intrand in posesia fotografiei, SCI FI Channel a solicitat expertului David Rudiak, de la Universitatea Berkeley sa descifreze acest document. Dupa doi ani de cercetari, folosind programe speciale de marire a imaginii si completare a literelor ce nu se vad, David Rudiak reuseste sa reconstruiasca o parte din text.


           Pe doua fragmente din text se poate citi : "the victims of the wreck (victimele din epava ) si "in the disc they will ship" ( in discul pe care il vor transporta ). Aceste texte dovedesc clar ca la Roswell nu a avut loc prabusirea unui...balon meteorologic ci a unui "disc" cu "victime".






           De-a lungul anilor, numerosi cercetatori si echipe au efectuat sapaturi arheologice in zona impactului sperand ca vor gasi fragmente sau urme. Au fost culese probe de sol si s-au prelevat mostre, insa rezultatele se lasa inca asteptate.
          Cert este ca, incidentul Roswell se bazeaza pe numeroase probe si dovezi. Faptul ca la Roswell ceva nepamantean s-a prabusit este sustinut de articole, declaratii ale zecilor de martorilor oculari precum si de documente guvernamentale ce au fost tinute secret timp de peste 50 de ani !!

Maiorul Jessie Marcel recunoaste cu putin timp inainte de a muri ca la Roswell nu a fost recuperat un...balon meteorologic
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...