duminică, 27 noiembrie 2011

Cat de importanta este frumusetea exterioara ?

      

         Frumusetea este un termen abstract legat se pare de gusturile fiecarui om.Immanuel Kant spunea : "Aprecierea frumusetii este determinata de gust".
         In Grecia antica cel mai mare accent se punea pe armonia formelor,in timp ce in Roma patricienele se epilau si conturau ochii cu antimoniu (semi-metal ai carui compusi sunt toxici!!!).Tot in Roma se pare ca exista un adevarat cult al parfumului si al ingrijirii pielii.In Evul Mediu folosirea fardurilor era insa asociata cu desfraul.


        Ce spune Dumnezeu despre frumusete?
Intrucat "El a facut orice lucru frumos la timpul lui",Dumnezeu iubeste tot ceea ce este frumos.Infatisarea unei persoane frumoase poate avea efecte puternice asupra modului cum ea este vazuta si tratata de catre cei din jur.
        Desigur ca...este normal sa acordam atentie aspectului fizic,insa nu trebuie sa facem din el lucrul cel mai important din viata noastra caci "frumusetea este desarta"(Proverbe 31:30).Dumnezeu a respins ca rege un tanar Eliab care avea o statura impresionanta spunandu-i lui Samuel : "Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui caci l-am lepadat"(1Sam 16:6-7).El se uita intotdeauna la inima, acolo unde este comoara noastra cea mai mare si nu la aspectul exterior.



        Un proverb spune: "Femeia frumoasa si fara minte este ca un inel de aur pus in ratul unui porc"(Proverbe 11:22).Ambalajul sclipitor al unui cadou nu ne spune nimic despre ceea ce se afla inauntru....defapt cele mai frumoase ambalaje pot acoperi un dar nefolositor.Inelele de pus in nas erau cunoscute inca din timpurile antice.Fiind foarte frumoase si confectionate din aur de cea mai buna calitate era prima bijuterie ce atragea atentia asupra unei femei.Proverbul compara "femeia frumoasa dar fara minte"cu "un inel de aur pus in ratul unui porc".Frumusetea nu o face mai atragatoare...tot asa cum un inel stralucitor de aur nu poate infrumuseta un porc.Frumusetea de altfel,nu se potriveste unei femei "fara minte",ea este o podoaba inutila.


        De asemenea Sf.Ap.Petru (1Petru3:3)  ne spune  sa nu punem accentul pe frumusetea exterioara care este trecatoare ci pe cea interioara,cea care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
       Valoarea personala este cea care compenseaza cu mult defectele fizice fie ca ele sunt reale sau imaginare.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Valurile vietii

  

       Foarte multi ne intrebam adesea "ce este viata?"..."care este rostul nostru?"....sunt intrebari la care cu greu putem gasi un raspuns fara a reflecta putin la ele.Am putea face foarte multe analogii,insa important este a nu ne indeparta de realitate.Caci...negarea realitatii nu face altceva decat sa dea nastere la iluzii.Viitorul si viata noastra nu depind  de oamenii de stiinta,nici de politicieni si de nimeni altcineva de pe acest Pamant .Creatorul nostru este Cel ce va stabili viitorul.In Ieremia 10:23 se spune: "Stiu Doamne ca nu este in voia omului calea lui,nici in voia celui ce merge putinta sa-si indrepte pasii sai".
       Este oare viata noastra o lupta cu un scop precis? sau....o lupta fara scop?
       In cele ce urmeaza am sa citez un fragment din cartea "Al saptelea simt" de Lyn Buchanan...un fragment in care cu siguranta ca...ne vom regasi cu totii...

                                                           
       "Imagineazati ca esti o molecula de apa intr-un ocean foarte mare.Esti singur in acel loc din ocean si...daca nu apare nici o schimbare vei ramane acolo.Nu simti restul oceanului si nici altceva.Esti ca si cum ai fi mort fata de lumea din jurul tau.
       Insa...la un moment dat vine valul.Puterea lui te ridica si...prinzi viata.Traiesti poate si sentimente noi.Valul ajunge la un maxim,trece,iar tu...te asezi din nou in locul tau din spatiu.
       Unele valuri sunt slabe si te misca mai putin,insa...chiar si asa ceea ce ai invatat de la viata a avut un efect,chiar daca acesta a fost foarte mic.Urmatorul val te va gasi intr-un loc putin diferit,acolo unde ai fost lasat de cel anterior.
       Alteori vine si cate un val mare,un val ce...te ridica cu mult mai mult si care lasa amprente mult mai mari...In urma lui experimentezi si inveti lucruri mai deosebite ce au menirea chiar sa te schimbe si...sa te duca in locuri mai indepartate.
       Din cand in cand vine si cate un val imens care te ridica si care te poarta mai departe decat ar fi facut-o o mie de valuri mici.....tot ceea ce trebuie sa faci este sa tii pasul cu aceasta viata sa experimentezi si sa inveti mai mult decat iti dai seama.Haosul ce te-a aruncat in aceasta existenta te va lua si te va aseza la finalul ei,mult mai departe decat locul de unde ai plecat.
       Si tot asa te deplasezi cu cate un val pe oceanul timpului si spatiului catre un tarm indepartat.Valurile intra pe sub tine te ridica in viata,iar mai tarziu acestea trec si te lasa in nefiinta.De fiecare data esti putin schimbat.Cu fiecare val care trece te vei gasi in situatii diferite,inconjurat de lucruri noi.Valurile se rostogolesc la nesfarsit.Ele nu sunt viata si timpul ci sunt o experimentare a acestora.Si tot asa valuri dupa valuri trec pe sub tine dupa care dispar in uitare.Ele trec...dar tu ramai."
   

miercuri, 9 noiembrie 2011

Sentimentul de "Deja vu"

    

       Probabil fiecare dintre noi l-am trait cel putin odata in viata si foarte multi il vom mai trai.Notiunea "deja vu" provine din limba franceza si inseamna "deja trait"."Deja vu" este sentimentul puternic ca deja am trait o experienta sau un lucru cu care ne intalnim pentru prima data.Desi evenimentul este unic,fiecare detaliu al acestiua pare a se fi intamplat inainte.
       Primul care a folosit termenul "deja vu" a fost Emile Boirac (1851-1917).Acest sentiment dureaza foarte putin de regula cateva zeci de secunde,apare spontan , nu se manifesta fizic si este de cel putin trei feluri :
      - deja vecu (deja trait);
      - deja senti (deja simtit);
      - deja visite (deja vizitat).
       Peste 60% din oameni recunosc faptul ca intr-un anumit moment din viata au avut cel putin odata sentimentul de "deja vu".Acesta apare cel mai des intre 15-19 ani respectiv 35-50 ani.Desi cercetarile in domeniu au avansat foarte mult inca nu se cunosc exact mecanismele ce produc acest sentiment.
      Cu toate acestea exista mai multe teorii si explicatii posibile:
     
      1).- Intr-adevar am mai fost in locul respectiv sau am mai trait acea experienta insa din cauza faptului ca nu i-am dat o atentie suficient de mare locul sau experienta a fost data uitarii.
      2).- Se pare ca exista portiuni ale creierului specializate pentru trecut,prezent si viitor iar sentimentul de "deja vu" poate fi provocat de anumite actiuni neurochimice sau neuroelectrice.Wilder Penfield in anul 1955 a stimulat electric lobii temporali descoperind ca 8% dintre cei supusi testului au retrait amintiri.

                                                    
      3).- Sigmund Freud afirma ca sentimentele de "deja vu" sunt amintiri false,fiind un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creier si se intampla atunci cand o persoana isi reaminteste spontan o fantezie sau o dorinta ce a fost reprimata.
      4).- Memoria se comporta asemenea unei holograme iar creierul creaza imagini 3D ale unor fragmente de amintiri sau senzatii.Atunci cand imaginile gasesc un corespondent in lumea reala apare sentimentul de "deja vu" (Dr.Herman Sno).

                                         
      5).- In urma mai multor teste Arthur Funkhouser  a ajuns la concluzia ca 13% dintre persoane au vise premonitorii.El sustine ca visele sunt cauza misterioaselor amintiri despre viitor facand astfel o legatura intre senzatia de "deja vu" si acestea..
      6).- Vietile anterioare si clarviziunea.

      Oricare dintre aceste teorii ar fi corecta cu privire la sentimentul de "deja vu" un lucru este cert si anume ca el exista.Aproape cu totii l-am trait, aproape cu totii intr-un moment al vietii noastre atunci cand ne-am intalnit cu o persoana necunoscuta am avut sentimentul ca o stim de o viata, aproape cu totii am fost in locuri in care desi stiam foarte bine ca nu le-am mai vizitat niciodata, am avut sentimentul ca le cunoastem foarte bine.


      Si daca totusi...acest sentiment nu reprezinta altceva decat niste avertismente trimise din trecut sau viitor...poate chiar de catre noi in persoana?
      Pentru a intelege mai bine la ce ma refer va invit sa vizionati filmul "Deja vu"(2006),cu un actor genial Denzel Washington.Deja vu-ul este in acest film cel care-l ghideaza pe Doug in investigatia sa, ajungand sa descopere in final ca ceea ce noi consideram a se petrece "numai in mintile noastre" este de fapt ceva cu mult mai puternic si mai diferit.

                



   
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...